Page 115 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

(vezi Luca 14:26). La început, când „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt” (Romani 5:5), este ușor să Îl punem pe Isus pe primul loc. Însă mai apoi trebuie să punem în practică lucrurile menţionate în 2 Petru, capitolul 1, pentru a le vedea dezvoltate în viaţa noastră.
Primul lucru pe care îl face Dumnezeu este să înlăture cu forţă orice falsitate, mândrie și îngâmfare din viaţa mea. Iar Duhul Sfânt îmi revelează că Dumnezeu m-a iubit nu pentru că eram vrednic de iubit, ci pentru că era în natura Lui să mă iubească. Acum El îmi poruncește să arăt aceeași dragoste altora, spunând: „...să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu” (Ioan 15:12). El spune: „Voi pune în preajma ta oameni pe care nu poţi să îi respecţi, dar tu trebuie să manifești dragostea Mea faţă de ei, așa cum am manifestat-o Eu faţă de tine.” Genul acesta de dragoste nu este o dragoste arogantă faţă de cei care nu sunt vrednici de iubit – este dragostea Sa, și ea nu va fi manifestată în noi peste noapte. Poate că unii dintre noi am încercat să o forţăm, însă în scurt timp am obosit și am devenit frustraţi.
„Domnul... are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară...” (2 Petru 3:9). Ar trebui să mă uit înăuntrul meu amintindu-mi cât de minunat S-a purtat El faţă de mine. Cunoașterea faptului că Dumnezeu m-a iubit mai presus de orice limite mă va sili să merg în lume și să îi iubesc pe alţii în același fel. S-ar putea să mă irite faptul că sunt nevoit să trăiesc alături de o persoană neobișnuit de dificilă. Dar să mă gândesc numai cât de urât m-am purtat eu cu Dumnezeu! Sunt eu pregătit să mă identific atât de bine cu Domnul Isus încât viaţa Sa și blândeţea Sa să se reverse mereu prin mine? Nici dragostea firească, nici dragostea divină a lui Dumnezeu nu va rămâne și nu va crește în mine dacă nu este hrănită. Dragostea este spontană, însă ea trebuie întreţinută prin disciplină.
12 MAI
Obiceiul de a nu avea obiceiuri
„...dacă aveţi din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneși, nici neroditori...”
(2 Petru 1:8).
Atunci când începem să ne formăm un obicei, suntem pe deplin conștienţi de acest lucru. Există
momente în care suntem conștienţi de faptul că devenim virtuoși și evlavioși, însă această
conștientizare nu ar trebui să fie altceva decât o etapă prin care trecem rapid pe măsură ce
115