Page 14 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

am putea pricepe noi? „ ... sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat“ (1 Ioan 1:7). Dacă acest verset se referă la curăţire doar la nivelul acţiunilor noastre conştiente, Dumnezeu să aibă milă de noi! Cel a cărui conştiinţă a fost amorţită de păcat va spune că nici măcar nu şi-a dat seama că a săvârşit un păcat. Însă curăţirea păcatelor pe care o experimentăm va atinge culmile şi profunzimile duhului nostru, dacă vom „umbla în lumină după cum El Însuşi este în lumină“ (1:7). Acelaşi Duh care a alimentat viaţa lui Isus Hristos va alimenta şi viaţa duhului nostru. Doar atunci când suntem ocrotiţi de Dumnezeu prin sfinţenia miraculoasă a Duhului Sfânt, duhul nostru, sufletul nostru şi trupul nostru vor putea fi păstrate într-o neprihănire desăvârşită până la venirea Domnului Isus – când nu vom mai fi găsiţi vinovaţi în ochii lui Dumnezeu.
Să ne lăsăm mintea să reflecteze mai des asupra acestor adevăruri măreţe ale lui Dumnezeu.
10 IANUARIE
Ochi deschişi
„ ... la care te trimit, ca să le deschizi ochii ... şi să primească ... iertare de păcate ...“ (Fapte 26:17–18).
Aceste versete constituie cel mai elocvent exemplu din întreg Noul Testament cu privire la adevărata esenţă a mesajului transmis de un ucenic al lui Isus Hristos.
Prima lucrare suverană a harului lui Dumnezeu este sintetizată în cuvintele: „ ... şi să primească ... iertare de păcate ...“. Când cineva falimentează în viaţa sa personală de creştin, de regulă, aceasta se întâmplă pentru că nu a primit niciodată nimic. Singurul indiciu că o persoană e mântuită este acela că ea a primit ceva din partea lui Isus Hristos. Datoria noastră ca lucrători ai lui Dumnezeu este să le deschidem ochii oamenilor pentru ca ei să se întoarcă de la întuneric la lumină. Însă aceasta nu este mântuire, ci convertire – e doar strădania unei fiinţe umane iluminate. Nu cred că generalizez atunci când afirm că majoritatea aşa-zişilor creştini sunt aşa. Ochii le sunt deschişi, dar n-au primit absolut nimic. Convertirea nu e totuna cu naşterea din nou. În zilele noastre, acest aspect e neglijat în predici. Când o persoană se naşte din nou, ea ştie lucrul acesta deoarece a primit ceva în dar de la Dumnezeul Cel Atotputernic, şi nu datorită propriei sale decizii. Oamenii pot face tot felul de jurăminte şi promisiuni lui Dumnezeu, fiind hotărâţi să le respecte, dar mântuirea nu constituie niciunul dintre aceste lucruri. Mântuirea înseamnă a fi adus în punctul în care primeşti ceva din partea lui Dumnezeu, prin autoritatea lui Isus Hristos, şi anume, iertarea de păcate.
Aceasta este urmată de cea de-a doua lucrare a harului măreţ al lui Dumnezeu: „ ...
moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.“ În sfinţire, cel născut din nou renunţă de bunăvoie la dreptul 14