Page 171 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

Onoarea și datoria spirituală a vieţii mele
„Eu sunt dator și grecilor, și barbarilor...” (Romani 1:14).
Pavel era copleșit de sentimentul îndatoririi sale faţă de Isus Hristos și și-a trăit viaţa în așa fel încât să îl exprime. Cea mai mare inspiraţie din viaţa lui Pavel a fost faptul că Îl vedea pe Isus Hristos drept creditorul său spiritual. Am și eu același sentiment de îndatorire faţă de Hristos în ce privește orice suflet nemântuit? În calitate de creștin, onoarea și datoria spirituală a vieţii mele este să-mi împlinesc sarcina faţă de Hristos în cazul acestor suflete pierdute. Orice fărâmă de valoare din viaţa mea care are valoare o datorez răscumpărării lui Isus Hristos. Fac eu vreun lucru prin care să Îl las pe Isus să facă răscumpărarea Sa reală și evidentă în viaţa altora? Nu voi reuși decât dacă Duhul lui Dumnezeu creează în mine acest sentiment de îndatorire.
Eu nu sunt cu nimic mai presus de alţi oameni, ci sunt un rob al Domnului Isus. Pavel spunea: „voi nu sunteţi ai voștri... aţi fost cumpăraţi cu un preţ...” (1 Corinteni 6:19–20). Pavel s-a vândut pe sine lui Isus Hristos și spunea de fapt: „Eu sunt dator tuturor oamenilor de pe faţa pământului datorită Evangheliei lui Isus; sunt liber numai ca să pot fi un rob absolut al Său.” Aceasta este caracteristica vieţii unui creștin odată ce acest nivel de onoare și datorie spirituală devine real. Încetează să te mai rogi pentru tine și trăiește-ţi viaţa slujindu-i pe alţii în calitate de rob al lui Isus. Asta înseamnă cu adevărat să fii pâine frântă și vin turnat în viaţa reală.
16 IULIE
Conceptul controlului divin
„cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11).
Isus prezintă în acest pasaj normele de conduită pentru acei oameni care au Duhul Său. El ne îndeamnă să avem în permanenţă mintea pătrunsă de conceptul că Dumnezeu controlează totul, ceea ce înseamnă că un ucenic trebuie să aibă mereu o atitudine de încredere absolută și o dorinţă puternică de a cere și a căuta.
Lasă-ţi mintea să fie pătrunsă de prezenţa lui Dumnezeu. Și odată ce mintea îţi este cu
adevărat pătrunsă de acest gând, atunci când vei trece prin greutăţi, îţi va fi nespus de ușor să-ţi
amintești: „Tatăl meu Cel ceresc știe totul despre lucrul acesta!” Acesta nu va fi niciun fel de efort,
171