Page 183 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

în folosirea norului este să ne simplifice convingerile până când relaţia noastră cu El este întocmai precum cea a unui copil – o relaţie pur și simplu între Dumnezeu și sufletul nostru și în care alţi oameni nu sunt decât umbre. Până când alţi oameni nu devin pentru noi umbre, norii și întunecimea vor veni peste noi din când în când. Devine relaţia noastră cu Dumnezeu mai simplă decât a fost ea vreodată?
Există o legătură între împrejurările providenţiale ciudate îngăduite de Dumnezeu și ceea ce știm despre El, și trebuie să învăţăm să interpretăm misterele vieţii în lumina cunoașterii lui Dumnezeu. Până când nu putem să înfruntăm cea mai profundă și mai întunecată realitate a vieţii fără ca perspectiva noastră asupra caracterului lui Dumnezeu să fie lezată, încă nu Îl cunoaștem.
„...Când au intrat în nor, s-au înspăimântat” (Luca 9:34, NTR). Mai există și altcineva în afară de Isus în norul tău? Dacă da, întunericul se va înteţi și mai mult până când vei ajunge în punctul în care să nu mai fie „nimeni decât... Isus...” (Marcu 9:8; vezi și versetele 2–7).
30 IULIE
Învăţătura deziluzionării
„Dar Isus nu Se încredea în ei... fiindcă El Însuși știa ce este în om” (Ioan 2:24–25).
Deziluzionare înseamnă a nu mai avea concepţii greșite, impresii false și judecăţi false în viaţă; înseamnă a fi eliberat de aceste amăgiri. Totuși, deși nu mai suntem amăgiţi, experienţa deziluzionării noastre s-ar putea de fapt să ne facă cinici și excesiv de critici în felul în care îi vedem pe alţii. Însă deziluzionarea care vine de la Dumnezeu ne aduce în punctul în care să îi vedem pe oameni așa cum sunt ei cu adevărat, însă fără cinism sau critică usturătoare și tăioasă. Multe dintre lucrurile care produc cea mai mare suferinţă, mâhnire sau durere în viaţă izvorăsc din faptul că suferim de iluzii. Noi nu suntem călăuziţi de realitatea cu privire la ceilalţi, văzându-ne unii pe alţii așa cum suntem cu adevărat, ci suntem călăuziţi doar de ideile greșite pe care le avem unii despre alţii. Potrivit gândirii noastre, totul este fie plăcut și bun, fie rău, maliţios și caracterizat de lașitate.
Refuzul de a fi deziluzionat cauzează o mare parte din suferinţa vieţii umane. Și iată cum are loc această suferinţă – dacă iubim pe cineva, dar nu Îl iubim pe Dumnezeu, cerem din partea acelei persoane o perfecţiune și o integritate absolute, iar atunci când nu le primim, devenim cruzi
și ranchiunoși; însă cerem din partea unei fiinţe umane ceva ce îi este imposibil să ofere. Există o
183