Page 224 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

ar trebui să fii confuz. Nu este vorba aici de bine sau rău, ci de faptul că Dumnezeu te duce pe un drum pe care pentru o vreme nu îl înţelegi. Și numai trecând prin confuzia spirituală vei ajunge să înţelegi ce dorește Dumnezeu pentru tine.
Ascunderea prieteniei Sale (vezi Luca 11:5–8). Isus a prezentat aici cazul unui om căruia nu pare să îi pese de prietenul său. El spunea de fapt că așa ţi se va părea uneori și ţie Tatăl ceresc. Vei avea impresia că este un prieten crud, dar nu uita – El nu este astfel. Va veni vremea când totul va fi lămurit. Pare să existe un nor care întunecă prietenia inimii, și deseori până și dragostea însăși este nevoită să aștepte cu durere și lacrimi binecuvântarea unei părtășii și unităţi mai profunde. Atunci când Dumnezeu pare să fie cu totul ascuns, vei continua să ai încredere în El?
Umbrirea chipului Tatălui (vezi Luca 11:11–13). Isus a spus că există momente în care Tatăl tău ţi se va părea că este un tată nefiresc – că este aspru și nepăsător – dar adu-ţi aminte că El nu este astfel. „...oricine cere capătă...” (Luca 11:10). Dacă în acest moment nu poţi să vezi nimic altceva decât o umbră pe chipul Tatălui, ai încredere că El îţi va da în cele din urmă o pricepere clară a lucrurilor și îţi va lămuri tot ce a îngăduit în viaţa ta.
Caracterul neobișnuit al credincioșiei Sale (vezi Luca 18:1–8). „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” (Luca 18:8). Va găsi El acel gen de credinţă care se bizuie pe El în ciuda confuziei? Rămâi statornic în credinţă, având convingerea că tot ce a spus Isus este adevărat, cu toate că deocamdată nu înţelegi ceea ce face Dumnezeu. El are în plan chestiuni mai importante decât lucrurile specifice pe care I le ceri tu acum.
13 SEPTEMBRIE
Ce urmează după predare?
„...am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17:4).
Adevărata predare nu înseamnă doar predarea vieţii noastre exterioare, ci și predarea voinţei noastre – iar odată ce s-a produs lucrul acesta, predarea este completă. Cea mai mare criză cu care ne confruntăm vreodată este predarea voinţei noastre. Cu toate acestea, Dumnezeu nu constrânge niciodată pe cineva să Îi predea voinţa sa și nici nu insistă vreodată. El așteaptă răbdător până când acea persoană se predă Lui de bunăvoie. Și odată ce această luptă a luat sfârșit, nu mai este nevoie ca ea să mai fie purtată vreodată.
Predă-te în vederea izbăvirii. „Veniţi la Mine... și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Abia 224