Page 308 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

celor care sunt deja slujitori? Nu, spunea Pavel, ci chiar „...dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă...” (2 Corinteni 4:3–4). Majoritatea oamenilor se cred complet morali și nu au niciun sentiment al nevoii după Evanghelie. Dumnezeu este Cel care creează acest sentiment al nevoii într-o fiinţă umană, însă acea persoană rămâne total inconștientă de nevoia sa până când Dumnezeu nu i Se arată. Isus a spus: „Cereţi, și vi se va da...” (Matei 7:7). Însă Dumnezeu nu poate să dea până când un om nu cere. Nu că El ar vrea să ne priveze de ceva, ci acesta este planul pe care l-a stabilit El pentru calea răscumpărării. Prin faptul că cerem, Dumnezeu pune în mișcare procesul Său, creând în noi ceva ce a fost inexistent până când am cerut. Realitatea lăuntrică a răscumpărării este că ea creează tot timpul. Și în timp ce răscumpărarea creează viaţa lui Dumnezeu în noi, ea de asemenea creează lucrurile care aparţin acelei vieţi. Singurul lucru care are capacitatea de a împlini nevoia este lucrul care a creat nevoia. Aceasta este semnificaţia răscumpărării – ea creează și împlinește.
Isus a spus: „Și după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (Ioan 12:32). Atunci când predicăm experienţele noastre, s-ar putea ca oamenii să fie interesaţi, însă acest lucru nu stârnește un adevărat sentiment al nevoii. Însă odată ce Isus Hristos este „înălţat”, Duhul lui Dumnezeu creează o conștientizare a nevoii de El. Puterea creativă a răscumpărării lui Dumnezeu lucrează în sufletul oamenilor numai prin predicarea Evangheliei. Niciodată împărtășirea unor experienţe personale nu îi mântuiește pe oameni, ci adevărul răscumpărării îi mântuiește. „...cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viaţă” (Ioan 6:63).
18 DECEMBRIE
Testul credincioșiei
„...știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Romani 8:28).
Numai o persoană credincioasă crede cu adevărat că Dumnezeu controlează în mod suveran împrejurările vieţii sale. Noi luăm împrejurările noastre ca atare, spunând că Dumnezeu deţine controlul, dar nu credem cu adevărat lucrul acesta. Ne comportăm ca și cum lucrurile care se întâmplă ar fi pe deplin controlate de oameni. Să fim credincioși în orice împrejurare înseamnă să
avem o singură loialitate sau obiect al credinţei noastre – Domnul Isus Hristos. Dumnezeu poate
308