Page 74 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

Bunătatea și curăţia nu ar trebui să fie niciodată trăsături care să atragă atenţia asupra lor înseși, ci ar trebui să fie doar niște magneţi care să îi atragă pe oameni la Isus Hristos. Dacă sfinţenia mea nu îi atrage pe alţii la El, atunci nu este o sfinţenie corectă; este doar o influenţă care stârnește în oameni emoţii nepotrivite și dorinţe păcătoase și îi împiedică să se îndrepte în direcţia potrivită. Un om care este un credincios minunat poate fi o piedică în calea aducerii altora la Domnul prin faptul că le prezintă doar ceea ce a făcut Hristos pentru el, în loc să li-L prezinte pe Isus Hristos Însuși. Alţii vor rămâne cu următorul gând în minte: „Ce persoană extraordinară este omul acesta!” Asta nu înseamnă să fii un adevărat „[prieten al] mirelui” – eu cresc mereu; El nu.
Pentru a păstra această prietenie și credincioșie faţă de Mire, trebuie să fim mai atenţi să avem acea relaţie morală și vitală cu El mai presus de orice, chiar și de ascultare. Uneori nu se impune niciun fel de ascultare și singura noastră sarcină este să păstrăm o legătură vitală cu Isus Hristos, având grijă ca nimic să nu o altereze. Doar câteodată se impune ascultarea. În acele momente când apare o situaţie de criză, trebuie să aflăm care este voia lui Dumnezeu. Totuși, cea mai mare parte a vieţii noastre nu o petrecem încercând să fim ascultători în mod conștient, ci cultivând această relaţie – fiind „prietenul mirelui”. Lucrarea creștină poate fi de fapt o modalitate de a abate atenţia unei persoane de la Isus Hristos. În loc să fim „[prieteni ai] mirelui, s-ar putea să devenim niște providenţe amatoare ale lui Dumnezeu pentru cineva, lucrând împotriva Lui în vreme ce ne folosim de armele Lui.
26 MARTIE
Vedere spirituală prin curăţie personală
„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8).
Curăţia nu înseamnă inocenţă – înseamnă mult mai mult decât atât. Curăţia este rezultatul unei armonii neîncetate cu Dumnezeu. Noi trebuie să creștem în curăţie. Viaţa noastră cu Dumnezeu poate să fie bună și curăţia noastră interioară neîntinată, și cu toate acestea uneori viaţa noastră exterioară poate deveni pătată și mânjită. Dumnezeu dinadins nu ne ferește de această posibilitate, deoarece în felul acesta recunoaștem necesitatea de a ne păstra vederea spirituală prin curăţie personală. Dacă nivelul exterior al vieţii noastre spirituale cu Dumnezeu este câtuși de
puţin deteriorat, atunci trebuie să lăsăm la o parte orice alte lucruri până când vom remedia
74