Page 90 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

morală cu privire la păcat. Însă odată ce luăm decizia aceasta, viaţa deplină a lui Dumnezeu vine în fiinţa noastră numaidecât. Isus a venit ca să ne dea o viaţă fără sfârșit – „...ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3:19). Viaţa veșnică nu are nimic de-a face cu timpul. Este viaţa pe care a trăit-o Isus când S-a aflat aici pe pământ, și singurul Izvor al vieţii este Domnul Isus Hristos.
Până și cel mai neputincios creștin poate experimenta puterea divinităţii Fiului lui Dumnezeu când este gata să „se lepede de sine”. Însă orice efort de a „ne agăţa” chiar și de cea mai mică fărâmă din puterea noastră nu va face altceva decât să diminueze viaţa lui Isus în noi. Noi trebuie să ne lepădăm de noi înșine în permanenţă, și încet, dar sigur, viaţa măreaţă și deplină a lui Dumnezeu va invada fiecare părticică a fiinţei noastre. Atunci Isus va avea o stăpânire absolută și reală în noi, iar oamenii vor observa că am fost împreună cu El.
13 APRILIE
Ce să faci atunci când povara ta este copleșitoare
„Aruncă-ţi povara asupra Domnului...” (Psalmul 55:22, NKJV).
Trebuie să cunoaștem diferenţa dintre poverile pe care este bine să le purtăm și cele pe care nu este bine să le purtăm. Nu ar trebui să purtăm niciodată poverile păcatului sau ale îndoielii, însă există anumite poveri puse pe umerii noștri de Dumnezeu și pe care El nu are de gând să ni le ia. Dumnezeu dorește ca noi să I le dăm înapoi – literalmente să „[arunci] povara” pe care ţi-a dat-o El „asupra Domnului...” Dacă începem să Îl slujim pe Dumnezeu și să facem lucrarea Lui, dar pierdem legătura cu El, sentimentul de responsabilitate pe care îl vom avea va fi copleșitor și doborâtor. Însă dacă Îi vom da înapoi lui Dumnezeu poverile pe care le-a pus El pe umerii noștri, El va înlătura acel sentiment imens de responsabilitate, înlocuindu-l cu o conștientizare și înţelegere a Lui și a prezenţei Sale.
Mulţi slujitori pornesc în slujirea lui Dumnezeu cu mult curaj și cu motivaţii corecte. Însă în lipsa unei părtășii strânse cu Isus Hristos, În scurtă vreme sunt doborâţi. Nu știu ce să facă cu povara lor, iar aceasta produce extenuare în viaţa lor. Alţii vor vedea lucrul acesta și vor spune: „Ce sfârșit trist pentru ceva care a avut un început atât de frumos!”
„Aruncă-ţi povara asupra Domnului...” Până acum ai purtat-o în întregime singur, dar
trebuie să așezi în mod deliberat un capăt al ei pe umărul lui Dumnezeu. „...domnia va fi pe umărul
90