Page 19 - Revista Pretul Cuvintelor editia 9
P. 19

PRE|UL CUVINTELOR

            Cartea bunicului                                       C`su\a din p`dure



            De foarte mic`, din timpul în care am început s`
         descifrez tainele cititului, mi-a pl`cut s` studiez obiecte  Era  o  zi
         vechi, s` descop`r enigme, s` dezleg mistere. Mi se    frumoas`  de
         p`rea o ,,meserie” fascinant` ]i unde puteai g`si o lume  vineri  când
         nesfâr]it` de întâmpl`ri, cazuri neelucidate, lucruri  Ioana ]i Mihai
         nespuse cu glas tare, dac` nu între copertele t`cute ale  mergeau   în
         c`r\ilor. De câteva zile începuse vacan\a de var`, iar  p`dure  ca  s`
         asta însemna c` aveam trei luni la dispozi\ie s` descop`r  c u l e a g `
         toate secretele lumii, iar acas` la bunici era cea mai  ciuperci.  Î]i
         potrivit` destina\ie, locul în care cu siguran\` g`seai un  luaser` repede
         obiect, o poveste, o carte de care s` î\i legi amintirile,  co]ule\ele ]i au
         poate pentru întreaga via\`. În fa\a por\ii verzi de lemn  pornit împreun`
         era bunica,  cea care m` a]tepta bucuroas` cu un bol   spre  p`dure.
         plin cu bomboane mentolate, al`turi de  bunicul, ce    Când au ajuns, au cules cele mai mari ciuperci!
         mângâia cu mâinile trudite o carte ce p`rea c` îi întrece  Dup` ce au umplut co]ule\ele, au vrut s` se mai
         vârsta. Ce f`cea oare cu ea, o fi citit-o? Tabloul cu ei  plimbe prin p`dure. În timp ce se plimbau, le ap`ru
         doi, a]teptându–m` parc` dintotdeauna, era înr`mat de  în cale un arici care îi întreb` :
         gr`dina bunicii cu flori, de cire]ul bunicului din care   - Ce c`uta\i voi în aceast` p`dure minunat`?
         ]tiu sigur c` nu culegeau fructele pân` ce nu veneam în   - Noi am venit ca s` culegem ciuperci! spuse
         vacan\` ]i de mireasma bun`t`\ilor de pe masa cu care  Ioana.
         m` întâmpinau mereu.                                      - O! Foarte bine! Vre\i sa v` spun ceva uimitor?
            Peste câteva ore, dup` ce am m@ncat o sup` de pui      - Desigur! spuse ner`bd`tor Mihai.
         cald` f`cut` de bunica, prilej cu care le-am povestit toate  -  Aceast` p`dure este fermecat`! Are copaci care
         întâmpl`rile petrecute de când nu ne mai v`zuser`m,    cânt` ]i  fructe  care te fac puternic! Dar, mai în fa\`
         bunicul m-a chemat lâng` el, pe banca din fa\a por\ii.  dac` v` duce\i, o s` vede\i o c`su\` care poate fi a
         |inea din nou cartea misterioas` pe care o v`zusem     voastr`! spuse ariciul.
         când ajunsesem acolo. M-am a]ezat u]or ]i atunci el a     - Vai de mine! Po\i s` ne ar`\i c`su\a? spuse Ioana.
         început s` îmi vorbeasc` despre c`rticica lui. Pe coperta   - Îndat`! Haide\i!
         mângâiat` de vreme, fr`mântat` de mâinile bunicului       }i copiii îl urmar` pe arici la c`su\a din p`dure.
         ]i sigur udat` din când în când de câte o lacrim` sc`pat`  Odat` ajun]i, v`zur` c` era o c`su\` mic` din lemn,
         din col\ul ochilor, se distingea cu greu titlul ,,Din vremuri  cu un acoperi] ro]u, în form` de ciuperc`.
         ce le vreau uitate”. }i da, m-am în]elat, cartea nu îi    - Am ajuns! spuse ariciul bucuros.
         întrecea vârsta, ci erau amândoi din acelea]i timpuri!    - E a]a de frumoas`! strigar` cei doi copii.
         Erau vremurile celui de Al Doilea R`zboi Mondial ]i       - Putem veni în fiecare zi s` ne juc`m în c`su\`?
         despre  cum a reu]it el, bunicul, s`  treac` peste zile,  întreb` curioas` Ioana.
         luni, ani, pe care nu vrea s`-i  retr`iasc`.  Mi-a spus c`  - Desigur! Pute\i s` veni\i de fiecare dat` când
         ]i în carte voi g`si oameni, locuri, întâmpl`ri care i-au  vre\i, dar p`stra\i secretul, doar de aici ve\i putea
         modelat caracterul, i-au înduio]at inima ]i de multe ori  surprinde minuni ale p`durii a]a cum nu le-a\i v`zut
         i-au încle]tat palmele în semn de rug`ciune. Erau lucruri  niciodat`!
         pe care el nu le mai voia întoarse, dar pe care \inea  ca  -Mul\umim, drag` ariciule, pentru ca ne-ai
         eu s` le ]tiu ]i poate c`, ]tiindu–le, voi ajuta mai târziu  împ`rt`]it secretul t`u! zise Mihai.
         ca ele s` nu se mai repete. Era o carte ce spunea jum`tate  De atunci, copiii au venit în fiecare zi în c`su\a
         din poveste doar când îi vedeai copertele ]i mâinile ce  secret`, loc din care au descoperit saltul minunat al
         o \ineau. Abia a]teptam s` aflu cealalt` jum`tate!     c`prioarelor, privirile speriate ale iepura]ului, viclenia
            Ca de fiecare dat` a fost o vizit` de pus în sertarul cu  vulpii sau jocul ]treng`resc al puilor de urs…
         amintiri, iar ochii bunicului erau împ`ca\i, pentru c`                      Udrea }tefania Alexandra,
         ACUM }TIU!                                                                              clasa a IV-a A
                    Andreea-Oana Bobo\an, clasa a VI-a B,               }coala Gimnazial` ,,Al. I. Cuza” Br`ila
            Colegiul Pedagogic Na\ional “D.P. Perpessicius”                   Prof. înv. primar, Carmen Toader
                                     Prof. Florentina Vasile

                                                           19
   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24