Page 3 - scriere academica dragan silviu ioan

dar si intr-o lege și anume legea 8/1996 ,lege a cărei menire este să
ocrotească dreptul de autor.Statul român ocrotește acest drept ,primul
articol al acestei legi arată ca “Dreptul de autor asupra unei opere

literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație
intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile prezentei legi.
Acest drept este legat de persoana autorului și comportă atribute de
ordin moral și patrimonial.” Personal, studiind disciplina intitulată
“Drepturile personalitatii” ,am observat c[ aceste drepturi de
autor,drepturi ale propietătii intelectuale sunt apărate de către
legiuitor,la nevoie si prin forța de coerciție statala.Analizând apariția

drepturilor de autor în România am constatat ca Prima lege privind
dreptul de autor în România a intrat în vigoare la 28 iunie 1923 și s-a
numit „Legea proprietății literare și artistice”. Această lege a fost
modificată și completată de mai multe ori. Astfel, la 24 iulie 1946 a
apărut o lege privind contractul de editare și dreptul autorului asupra
operelor literare; această lege a fost abrogată parțial la 14 ianuarie

1949 prin Decretul nr. 17 pentru editarea și difuzarea cărții. După numai
doi ani a intrat în vigoare Decretul nr. 19 din 16 februarie 1951 privind
drepturile de autor asupra operelor susceptibile pentru a fi tipărite;
acesta a fost modificat prin Decretul nr. 428 din 13 noiembrie 1952.

La 27 iunie 1956 toate aceste acte normative au fost explicit abrogate
prin Decretul nr. 321 privind drepturile de autor.

În prezent după cum am menționat mai sus, dreptul de autor în
România este protejat prin Legea 8/1996. Aceasta a fost modificată și
completată prin Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 și Ordonanța de
Urgență a Guvernului nr. 123 din 1 septembrie 2005.

Dacă in Romania primele notiuni de drept de autor au aparut in

1923 ,nu cu mult timp după adoptarea constitutiei din 1923 ,francezii
din nou au fost sursa de inspirație juridică, astfel încat legea din 1923 a
fost copiată în întregime după legea franceză din 1793, asupra

proprietății literare. [2]:p. 86 Legea era însoțită de un regulament de
[3]
aplicare, ce detalia chestiunile administrative impuse de aplicarea ei.

2.^ Constantin Hamangiu, Scriitori și artiști. Studiu aspra dreptului lor, Editura librăriei
Carol Müller, Bucuresci, 1897

3.^ Monitorul Oficial, no. 97, din 1 mai 1862