Page 1 - istoric

Evoluția tirului sportiv în România

În anul 1831 s-a constituit Asociația Cetățenescă de Tir din Municipiul Arad.
După descoperirea utilizării prafului de pușcă la armele de foc, începând cu secolul al
XII- lea, perfecționarea tehnicilor de mânuire a armelor a fost o preocupare primordială
în rândul militarilor și, implicit, a aristocrației momentului.

Armele de foc nu au fost folosite doar pe plan militar ci și în activitățile de agrement și
vânătoare. În acest fel, apare o preocupare permanentă pentru îmbunătățirea calităților
tehnice și de manevrabilitate ale armelor, fapt ce a dus la crearea unor structuri
organizatorice ce aveau ca rol formarea deprinderilor specifice utilizării eficiente a
acestora.

La jumătatea secolului al XVII- lea, în anul 1640, la Lucerna în Elveția, se înființează
prima Societate de Tir din lume. Ulterior, numărul societăților, organizațiilor și al
cluburilor de gen, în care își desfășurau activitatea de pregătire majoritatea trăgătorilor,
începe să crească considerabil în toate regiunile din Europa.

Conform unui studiu științific al Aradului, în anul 1741, apar primele concursuri de tir
organizate de către Regimentul Regal de Infanterie în câmpia de nord a Aradului,
pentru ofițerii regulamentului.

În ceea ce privește dezvoltarea sportivă a tirului, în afară de contribuția laturii militare,
un deosebit aport la această dezvoltarea a venit din partea unor societăți de vânătoare,
în cadrul cărora erau organizate cursuri de pregătire a vânătorilor și care își desfășurau
activitatea pe mai multe domenii de vânătoare de la Arad, Săvârșin, Șiria, Șiman,
Chișinău – Criș și Pecica.

Pe 5 mai 1862, ia ființă prima societate de tir, la nivel național, denumită : "Societatea
Română de arme și dare la semn" având sediul stabilit la București, iar la numai un an
de la înființarea ei, "Societatea Română de arme și dare la semn" avea un număr de
120 de membri și 5 membri de onoare.

Pe data de 9 septembrie 1865, prin înaltul Decret Domnesc nr.1147, publicat în
Monitorul Oficial nr.200 din 11/23 septembrie, sunt aprobate și recunoscute oficial
statutele Societății Române de arme și dare la semn.

În urma acestui decret, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza donează societății din terenul
Mânăstirii Radu – Vodă – teren trecut în patrimoniul statului – o suprafață de 47.514 mp
, pentru a-l folosi drept poligon de tir cu condiția ca acest teren să nu fie înstrăinat.
Terenul donat s-a adăugat la cel pe care societatea îl avea deja în folosință și care era
poziționat în zona Clubului Progresul, unde până în anul 1900 se efectuau doar trageri