Page 105 - FOTBAL PAGINI ISTORIE 1909-2002

FOTBAL ISTORIE

a condus și una din „naționalele” de juniori, UEFA
’87, în rândurile căreia au jucat Ionuț Lupescu, Ilie GEORGESCU, DUDU (1961), n. la București. A
Dumitrescu, Tene și, mai târziu, Dorinel Munteanu. început activi tatea fotbalistică la „Progresul”
În perioada 1989-1991, a fost antrenor federal răs - București, în 1962, jucând în toate echipele clubului
punzând de pregătirea altor două selecționate de la copii – la seniori, în prima divi zie, până în
națio nale de juniori, UEFA ’91 și UEFA ’92. Apoi, 1973. Apoi, un retur de campionat a evoluat la CSM
timp de patru ani (1991-1995), a activat peste Reșița, după care s-a transferat la „Dinamo” Bucu -
hotare, în Ghana, antrenând echipa campioană rești, club care îi oferă posibilitatea deplinei afirmări
„Herts of OAK” din Accra și echipa reprezentativă și realizarea unor performanțe de excepție: tricoul
a țării. Revenit în țară, după 1995, a fost director de campion național în 1975 și 1977, titlul de
tehnic la „Sportul Studențesc”, după care, în 1996- golgeter în patru ani consecutivi (1975, 1976, 1977
1997, a antrenat formația turcă „Vanspor”. Din și 1978), 44 de prezențe în echipa națională pentru
1997, s-a stabilit la Bușteni (jud. Prahova), unde a care a mar cat 21 de goluri, locul I în topul fotba -
pus bazele unei {coli de fotbal, afiliată la FRF, „Euro- liștilor români în anii 1975 și 1976, la care se
Africa”, cu scopul formării unor valori fotbalistice în adaugă două recorduri personale greu de egalat:
condițiile con centrării elementelor talentate și ale 252 de goluri marcate în prima divizie și lider
cantona mentului continuu. absolut al golgeterilor din campionatul nostru,
precum și cucerirea a două „Ghete de aur” (1975
GEBAUER, MARIO (1885-1957), n. la București. și 1977), trofeu acordat de re vista „France Footbal”
Tradiția spune că el a adus prima minge de fotbal în și firma „Adidas”, răsplătind pe cel mai eficace
România, întorcându-se de la studii (Lausanne, jucător de pe continent. După „decada de glorie”
Elveția) pentru vacanță. În Memoriile sale, publicate sub culorile clubului „Dinamo”, a mai continuat să
în „Ecoul Sportiv” (15 ianuarie 1922), Mario fie prezent pe gazon până la vârsta de 37 de ani,
Gebauer spune că, înainte de a intra în noul secol, trecând pe rând pe la echipe de prima divizie din
se juca „fotbal-asociație” pe terenul de la Bolta Bacău, Buzău, Moreni. După care, cu o faimă mai
Rece, la capătul principalei străzi a Bucureștiului, ales internațională, pe care foarte puțini români au
Podul Mogoșoaiei (actuala Calea Victoriei), între cunoscut-o, s-a retras de pe gazon îmbră când
echipe de stradă. Mario Gebauer a fost menționat treningul de antrenor, cu
ca fundaș în echipa Olimpiei încă din 1905. Fără rezultate sub valoarea aceleia
nici o tăgadă, Mario Gebauer a fost unul dintre de jucător. Motiv pentru care
pionierii fotbalului românesc atât ca jucător, cât și activitatea sa a căpătat un
ca lider remarcabil. În 1915 a fost ales președinte al conținut profesional, legată de
Comisiei de „Fotbal Asociație” din cadrul Federației funcțiile deținute în cadrul
Socie tăților Sportive din România (FSSR), funcție Ministerului de Interne. În
pe care a păstrat-o ani de-a rândul. Ca jucător, a 1999 a fost declarat golgeter al
apărut de la începuturile clubului în echipa fotbalului românesc. Maestru
„Olimpia” București, până la dizolvarea din 1915 emerit al sportului.
(reînființată ulterior). A câștigat cu „Olimpia” Cupa
Herzog, ediția 1910-1911. GEORGESCU, NICOLAE (1936-1983), n. la
După desființarea „Olimpiei”, Câmpina. Antrenor. Începând din 1950 a activat, pe
în 1915, continuă să joace la rând, la următoarele echipe: „Poiana” Câmpina
CA „Colentina”. În procesele (1950-1953), „Voința” Bucu rești (1954),
verbale ale ședințelor Comisiei „Progresul” CPCS București (1955), „Rapid” Bu -
de „Fotbal Asociație” îl desco - curești (1956-1968) și din nou „Poiana” Câmpina
perim pe Mario Gebauer pe (1968-1970). Ca jucător, s-a făcut remarcat printr-
listele de „arbitri oficiali”, un dezvol tat simț tactic și, mai ales, prin forța
pentru anii 1915 și 1916. șutului, fiind cotat printre „bom bardierii” campio -