Page 91 - FOTBAL PAGINI ISTORIE 1909-2002

FOTBAL ISTORIE

golgeter al campiona tului, a marcat 149 de goluri în 1973, 1974-1975). Portar, cu o
primul eșalon divizionar, a îmbrăcat de 39 de ori remar cabilă detentă și cu o
tricoul echipei națio nale, înscriind 12 goluri, și a foarte bună priză la balon, a
participat la Turneul final al JO de la Tokyo, făcut parte din toate loturile
rămânând în amintire prin ratarea unei lovituri de la naționale: juniori (1962-1966),
11 m în meciul cu Ungaria din „sferturile” compe - tineret-olimpic (1965-1972) și
tiției. Maestru al pasei și al loviturilor de cap, A (1966-1970). A îmbrăcat de
excelent constructor de faze și iscusit coordonator două ori tricoul primei
l
de joc, a dominat cu persona itatea sa complexă reprezentative. Din 1978 a
fotbalul competițional două decenii, consi de rente devenit arbitru, promo vând în
pentru care contemporanii l-au numit „profe sorul”. același an în lotul C, în lotul B în 1979, iar în anii
În finalul activității ca jucător, a evoluat doi ani în 1981 și 1993 a făcut parte din lotul de elită al
Turcia, la „Kaiseri”, după care s-a dedicat muncii de arbitrilor din țara noastră. De remarcat că, din
antrenor, profesie în care a dovedit talent, price - 1977, când a abandonat activitatea ca jucător, a
pere și pasiune. A lucrat la toate nivelurile, de la lucrat ca economist (în producție) în cadrul
copii și juniori, până la echipe din primul eșalon și Ministerului de Interne. Din 1995, a devenit
pe toate treptele de reprezentare internațională. membru în Comisia cen trală a arbitrilor de pe lângă
Reușitele sale profesio nale mai deosebite cuprind FRF și observator federal.
promovări cu „Sport Club” Bacău în 1976 și cu
„Politehnica” Iași în 1982, ambele în Divizia A, cu COSMOC, ROBERT (1931-1997), n. la Craiova.
„Mecanică Fină” în divizia B, în 1984, precum și Profesor de educație fizică. Absolvent al IEFS
cucerirea Cupei României cu „Steaua”, în 1979. La București, promoția 1963. Primii pași în fotbal i-a
aceasta se mai adaugă locuri fruntașe în ierarhia făcut în 1946 la AS „Libertatea” Craiova.
competițională obținute cu „Gloria” Buzău, „Rapid” Concomitent, a practicat și ciclismul, câștigând doi
și „Farul”, cu aceasta din urmă în 1993-1995. Din ani consecutiv, în 1946 și 1947, titlul de campion al
1997 este mem bru în Comisia Tehnică a FRF și Craiovei la ciclocros juniori. În 1950, se transferă la
membru în colec tivul de conducere al {colii Națio - „Partizanul” București (fostă „Juventus”) și rămâne
nale de Antrenori a FRF. În toamna anului 1990 a în cadrul aceleiași echipe
funcționat câteva luni ca antre nor principal al (devenite „Flacăra”, după ce
echipei naționale, dându-și demisia după un eșec, aceasta își mută sediul la
pe teren propriu, cu Bulgaria (0–3), gest ce Ploiești în 1952) contribuind la
semnifica neacceptarea ingerințelor unor con du - revenirea ei în primul eșalon,
cători în munca antrenorului federal, precum și slă - în 1953. La „Flacăra” – între
l
biciunile în conducerea destinelor fotba ului nostru. timp, devenită „Petrolul”
După 1996 s-a retras de pe gazon o perioadă de Ploiești – joacă până în 1958,
timp, revenind la finele anului 2000 în calitate de când trece la „Jiul” Petroșani,
director tehnic la FC „Național” Bu curești. Maestru pentru ca din 1962, încă un an,
emerit al sportului. Antrenor emerit. să se transfere la „{tiința” București, după care se
CONSTANTINESCU, MIR CEA (1945), n. în com. retrage din activitatea de jucător. Ca antrenor,
Crăiești, jud. Bacău. Maestru al sportului. Econo - începând din 1963, a făcut dovada unor reale
mist, absolvent al Facultății de {tiințe Eco nomice calități de pedagog și practician. A lucrat mai întâi
Iași, promoția 1968. A jucat fotbal la Tecuci și apoi ca secund al antrenorului A. Sepci. La
la „Politehnica” Iași, începând de la juniori. A „Universitatea” Cluj, între 1963-1966, formație care
promo vat la prima echipă studențească în 1963, în 1965 a câștigat Cupa României. În continuare, ca
unde a jucat până în 1970, când s-a transferat la antrenor principal s-a ocupat de pregătirea
„Dinamo” București, cu care a câștigat echipelor „Universitatea” Craiova, între 1966-1968
campionatul național de trei ori (1970-1971, 1972- și „Farul” Constanța, între 1968-1972. A funcționat