Page 18 - Et in Arcadia Ego -Mima
P. 18
să-l odihnească, (şi el absolvent al unei şcoli cu
mari şi îndelungate tradiţii, ANEFS), am poposit în
Bucureşti pentru a da examen de admitere.
Amintirile mele din acea perioadă se reduc la
umezeala şi frigul îndurate în dormitorul improvizat
într-un fost spital de campanie, cândva grajdurile
regale, iar pe atunci căminul de studenţi botezat
303 ; acum acolo îşi are sediul ANEFS ca urmare a
toanelor dictatorului ce vroia să-şi construiască
centrul civic tocmai pe locul în care se afla ANEFS
încă din 1922. Mutarea s-a făcut în anul 1985.
Stăteam împreună cu alţi câţiva zeci de
candidaţi, seara, în vârful paturilor îmbrăcaţi, şi ne
uitam întrebători unul la altul nesiguri pe ce va
veni. Apoi îmi aduc aminte de examen. Atletismul
l-am dat pe Stadionul Tineretului, cum fusese el
botezat, şi reţin doar faptul că am ieşit pe locul 2 în
proba de 1.000 m; îmi aduc aminte şi de aruncarea
greutăţii arbitrată de o doamnă adevărată, cum am
constatat mai târziu şi despre care voi avea prilejul
să mai vorbesc. Ea mi-a dat atunci o serie de
indicaţii care m-au ajutat efectiv. Cu Ileana Medrea,
pentru că ea era doamna, am fost apoi prieten, unul
din apropiaţii ei. Am dat examen oral la constituţia
nouă, tocmai intrase în vigoare. La limba română,
la care eram un elev bun în liceu, am avut „un
noroc chior”. Subiectul era cu totul diferit de
conţinutul programei, de ceea ce învăţasem eu :
˝Cosmopolitismul în sport˝. Habar nu aveam cu ce
16
