Page 59 - 1-60

Trăiri -59-

Vis spulberat

Azi visul meu înrourat cu flori de primăvară
s-a frânt în noapte - un viscol crunt l-a spulberat.
Cu inima pustie-am plâns, cu lacrimă amară,
și-n palme, patima și dorul i le-am mângâiat.

Mi-e sufletul rănit, dorul geruiește, ninge fără milă,
iubirile târzii într-un ecou de fulgi au suspinat,
iar vântul aspru suflă ca o fiară, lacom, fără vină; .
Azi… tăcută și greoaie, cortina iubirii - s-a lăsat.

***

,,Viața cunoaște scene și se spune că este
împărțită în acte, dar cortina se lasă o singură dată!”
Mircea Eliade