Page 3 - VALAHIA NR

opinii pag. 3
Mesajul din mormânt al lui Mihai

Eminescu, către poporul român

A fost odată ca-n povești,
A fost, de-ar mai fi iară...
Din neamuri tracice, regești,
O preafrumoasă țară.

Și era una pe pământ
Și mândră-n toate cele,
Cum e icoana unui sfânt
Și Luna între stele.

Mă doare-n suflet, când privesc
La tot ce se întâmplă,
Și în mormânt mă răsucesc
Și cuie-mi intră-n tâmplă.

Eu nu mai simt miros de tei
În viața mea postumă,
Nu văd nici vajnici pui de lei,
Doar mucegai și humă.

Luceferi nu mai strălucesc, O, biet popor român sărac, Aveți bogații munți Carpați
Când țara e o rană, Cu-o țară prea bogată! Și dulcea Miorița,
Copiii mamele-și bocesc, Tu vino-i răului de hac Păduri de brazi, ce vă sunt frați
Că n-au în blide hrană... Să nu ți-o vândă toată! Și flori în poieniță.

Cântat-am graiul românesc, Și dă-i afară pe străini Aveți o deltă ca-n povești,
Această dulce limbă. Cu toți îmburgheziții, Vedeți să nu v-o fure,
Dar astăzi, cei ce-o mai vorbesc, Să nu-ți mai fie-n alte mâini Atâtea ape, atâția pești,
Prin alte țări o schimbă. Guverne și poliții! Și nu mâncați nici mure...

Degeaba le-am lăsat cu dor Cu trupe de comedianți, Nici vii pe deal nu mai zărești,
O „Doină” să tresară! Numindu-le partide, Livezile se-uscară,
Trecutul nu e viitor Sunteți românii emigranți Când mărul Țării Românești
Și viața li-i amară. Din Rai în țări aride. Se-aduce de afară.

Nici harta nu-i ca-n alte dăți, Pierdut-ați banii țării-n vânt Nu vine Mircea cel Bătrân
Din Nistru până-n Tisa. Și-i goală visteria Nici Ștefan de la Putna,
Moldova-i astăzi jumătăți. Mai dați și ape și pământ Să vi-l alunge pe păgân,
Cât rău făcătu-ni-s-a! Și vindeți România. Când voi lăsat-ați lupta...

Degeaba scris-am eu scrisori Mihai Viteazu v-a lăsat Albastrul cerului senin
Din vremuri de urgie, O țară mai rotundă. Se-ntunecă mai tare
Și m-am rugat de-atâtea ori, Voi azi ați scos-o la mezat, De-atâția nouri de venin,
Mai bine să vă fie. Străinii vă inundă. De-atâta delăsare.

Avut-am piatra la hotar Aveți întinsul Bărăgan, Nu voi a vă-nvăța de rău,
Și-n țara noastră singur Și nu aveți o pâine. Ci-ncerc a vă-nțelege.
Cules-am holde din brăzdar. Aveți și turme, și ciobani, De ani și ani cădeți în hău,
Acum n-aveți nici linguri... Dar duceți vieți de câine. Nimic nu vă mai merge...