Page 11 - istoria 1-40

Istoria Atletismului Romanesc

AȘA A ÎNCEPUT...

ătrunderea atletismului ramuri sportive, de la regulamente, or- năreano-pontic, apar tot mai mulți
Pîn țară se datorează, în ganizare competiții, arbitri, sistem de amatori de a-și măsura forțele, dar și
măsură covârșitoare, școlii. Mulți concurs, reguli de pregătire etc, până oameni cu viziuni progresiste, cu
studenți și elevi, cu părinți înstăriți, au la “formule” de alimentație specifice posibilități de a sprijini și premia acest
ajuns la studii în Vest, în special în efortului fizic. gen de manifestări, cel mai important
Franța, Anglia, și, în mai mică măsură, În acest context, în spațiul carpato-du- fiind Ion Cămărășescu.
în SUA. De acolo, au venit cu ideile
de concurs, de întrecere, cu noțiunea
de antrenament.
Cea mai mare influență a
avut-o Anglia, patria atletismului, cea
care deține “brevetul de invenție” a
acestui sport, primele concursuri orga-
nizându-se în anii 1100. Este țara care
a stabilit regulile, criteriile, normele,
modul de desfășurare, preluate, ulte-
rior, de către francezi, dar și de către
americani, care, având în sânge între-
cerea, au preluat inițiativa, dezvoltând
la maximum conceptul de învingător.
Reveniți acasă, elevii, studenții și alții, Imagine surprinsă la o competiție atletică de debut, în probe de sprint
constată interesul tot mai mare pentru
întreceri. Așa apar primele concursuri,
fără prea multe reguli, desfășurate în
locuri care presupuneau spații libere
darnice (Hipodrom, Cișmigiu, Parcul
Carol, Kiseleff etc.).
Francezii dau lovitura, publi-
când un Larousse sportiv, în anul
1905, în condiții grafice care i-ar face
și astăzi geloși pe tipografi. Acesta cu-
prindea tot ce era mai important în do-
meniul atletismului, dar și în alte Aspecte de la primele competiții de atletism desfășurate în
București în probele de sărituri

11