Page 9 - Revista Paisiana Nr 2 Aprilie 2024
P. 9

Simbolismul colivei                    locuri, la sate există tradiţia ca în această zi, în
               Pentru  cinstirea  înaintaşilor  trecuţi  la casele gospodarilor, să se facă o masă de po-
        Domnul, „se face colivă din seminţe de grâu menire la care sunt chemaţi rudele, vecinii, dar

        şi din alte roade de multe feluri ce sunt aduse şi oameni nevoiaşi.
        ca prinos lui Dumnezeu”, care „arată că şi                   Cultul pentru cei adormiți este funda-
        omul este o sămânţă, un rod al pământului mentat pe învierea lui Hristos care s-a făcut,
        care semănându-se acum în pământ precum după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, „în-
        grâul iarăşi va învia cu puterea lui Dumnezeu, cepătură  (a  învierii)  celor  adormiţi.  Că  de
        răsărind în viaţa ce va să fie şi aducându-se vreme ce printr-un om a venit moartea, tot
        viu  şi  desăvârşit  lui  Hristos.  Căci  precum printr-un om şi învierea morţilor” (I Corinteni
        această sămânţă se îngroapă în pământ, iar 15, 21) şi tot el ne îndeamnă „despre cei ce au

        după aceea răsare şi aduce mult rod, tot astfel adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu




























        şi  omul  fiind  dat  acum  pământului  prin vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde,
        moarte, iarăşi va învia. Acelaşi lucru îl spune pentru că de credem că Iisus a murit şi a în-
        şi Sfântul Apostol Pavel, arătând învierea prin viat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei
        pilda semănăturilor”, spune Sfântul Simeon al adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu
        Tesalonicului. Pe lângă colivă, în această zi se El.” (I Tesaloniceni 4, 13). Astfel, prin pome-
        împarte mâncare pentru sufletul celor ador- nirea înaintaşilor în această zi, Biserica îşi ex-

        miţi, dar şi alte prinoase, lucruri folositoare primă speranța răspunsului bun pe care îl vor
        pentru semenii noştri. De asemenea, în unele primi la Judecata de Apoi toţi oamenii înviaţi
                                                              întru nădejdea Împărăţiei cerurilor.




                           Rugăciunea pentru cei morți este expresia fundamentală a
                 Bisericii ca iubire. Ne rugăm lui Dumnezeu să-i pomenească pe cei pe care noi

          îi pomenim și facem aceasta tocmai pentru că îi iubim. Rugându-ne pentru ei, ne întâlnim
            cu ei în Hristos, Care este dragoste, înfrânge moartea, care este ultima biruință asupra
                  înstrăinării și lipsei de dragoste. În Hristos nu este diferență între cei vii și cei
                             morți. El este Viața și această Viață este lumina omului.


                                                                  din volumul “Postul Mare. Paşi spre Înviere”
                                                                 Alexander Schmemann (Editura Sophia, 2013)
        PAISIANA  nr. 2 / aprilie / 2024                                                                     9
   4   5   6   7   8   9   10