Page 31 - Revista mea 11

nunchii… crede-mă, mi s-a făcut pielea de era gata pusă, sticla de vin roșu desfundată,
găină pe tot corpul cînd mă gîndesc că edi- bolurile umplute cu apă și violete, șervetele
torul tău în persoană… Coniac! Trebuie să într-o formă drăguță de evantai nu aveau
ai grijă la coniac! Sau mai avem pe undeva de loc un aspect primitiv, lîngă fiecare tacîm
vreo sticlă? ședeau cîte patru pahare cu dunguliță aurie,
A coborît fuga scara pivniței și a început freziile își desfăceau petalele în vaze de cris -
să răscolească prin provizia noastră de sti- tal, așezate la mijloc, pe fața de masă albă
cle. Erau două, trei sticle de Chianti, o jumă- din damasc. Totul era pus la punct.
tate sticlă de lichior de fructe, o sticlă de un – Cuțitele de pește!
litru de vin spaniol și ceva lichior de ca - Marianne a dat fuga la sertarul cu argin-
cao… și iată într-adevăr: o sticlă întreagă de tă rie. Din fericire, își adusese aminte la
coniac! timp. Cu siguranță că acum nu mai uitase
– Asta ai primit-o de la unchiul Theodor
cu prilejul zilei de naștere, nu-i așa? Cum ni mic. Așadar, repede sus în odaie, să se fa -
i-ai spus coniacului ăstuia după ce a plecat că și ea frumoasă!
unchiul Theodor? Pipi de vagabond! Impo - A coborît puțin înainte de șase și arăta
sibil să oferim așa ceva! Sună prea mahala - cum n-o mai văzusem niciodată. Ea însăși
gesc. Trebuie să faci rost de ceva mai arătos, s-a minunat nițel cînd s-a privit în marea
cu trei stele. Dar acum să telefonez după oglindă din hol.
servețele de masă de lux. – Dinspre partea mea, acum pot să vină! a
Marianne a urcat tot în fugă scara și s-a spus.
dus la telefon. După un sfert de oră au în- Totul era pregătit. Se descurcase bine, iar
ce put să sosească tot ceea ce comanda sem: eu am putut să-mi dau seama că e mîndră
freziile, lumînările, sarea, șer ve țelele. de înfățișarea ei drăguță.
– Cum să pun șervetele de masă? În formă S-a auzit soneria de la ușă. Trebuiau să fie
de evantai? Ar fi prea primitiv. Știu: în for - musafirii noștri.
mă de cornet! Dar tu știi cum se face asta? Într-adevăr! Editorul meu a rămas cu ochii
Cum se răsucesc șervetele de masă ca să nu ațintiți asupra Mariannei, plin de admirație,
se șifoneze? Niciodată nu știi nimic. Du-te și aproape că a uitat să intre în casă. Nimeni
în baie și bărbierește-te… n-ar fi putut să-și dea seama că soția mea
Cu cornetele n-a ajuns la nici un rezultat. trudise ore întregi cu pregătirile ce-o aduse -
Mîinile îi tremurau atît de tare, că nu i-a reu - seră în pragul unei crize de nervi.
șit în genere nimic. A urlat puțin. Că pur și După zece minute ne-am așezat la masă.
simplu era peste puterile ei, că la șase au să
vină musafirii, iar ea sta aici, lîngă un bărbat – E într-adevăr fermecător! a exclamat so -
cît un zdrahon, însă nepriceput, care nu face ția editorului, cu admirație, și arăta a fi sin-
decît să-i șadă în drum… și așa mai departe, ceră.
și așa mai departe… – Mă bucur dinainte la gîndul mîncării – a
M-am dus sus în baie și m-am bărbierit. spus editorul. Nici nu vă puteți închipui ce
– Ai văzut pe undeva solnița aia mică de apetit am!
argint? a strigat speriată după mine. Marianne a scos un țipăt strident și și-a
Mai înainte de a o lămuri că solnița n-ar acoperit fața cu mîinile.
pu tea fi în baie, Marianne a ș i dispărut. – Dumnezeule! a strigat ea, aruncîndu-mi
Mi-am schimbat costumul. o privire care m-a înfiorat din creștet pînă-n
Cînd am coborît la cinci și un sfert, masa tălpi. De mîncare am uitat!

31