Page 11 - Rezistoare electrice_teorie si aplicatii practice_Neat

►Capitolul 3 ►► Caracteristicile componentelor echipamentelor electrice
Rezistoare variabile şi semivariabile
în practică, uneori este nevoie să modificăm rezistenţa din circuit, dar nu
putem schimba rezistorul montat. în aceste cazuri se utilizează rezistenţele
reglabile (variabile) sau potenţiometrele.
De fapt, rezistorul din interiorul acestei componente are o valoare fixă,
dar pe el se plimbă un contact mobil, cu cursor, care lungeşte şi scurtează,
prin mişcare, porţiunea introdusă în circuit. Terminal
central
Figura 3.17 arată schematic o rezistenţă variabilă (numită şi potenţio-
metru sau, simplu, POT), care are trei terminale, A, B şi C. Rezistenţa între A Fig. 3.17. POT
şi B este constantă şi egală cu rezistenţa totală. O rezistenţă variabilă există
între terminalul central şi fiecare dintre cele două terminale, A şi B. Rezistenţa este variată prin
modificarea poziţiei cursorului pe pista rezistivă.
Potenţiometrele pot fi şi ele de mai multe tipuri,
după construcţie, mod de reglare etc.
în principal, deosebim potenţiometre reglabile,
asupra cărora acţionăm direct, sau semireglabile, pe
care le modificăm numai pentru reglaje la realizarea
montajului.
Prin construcţie, potenţiometrele pot fi simple,
sau cu mai multe rezistoare variabile acţionate Fig. 3.18. Conectarea potenţiometrelor:
deodată (de obicei, duble). Potenţiometrele duble se a), b) conectare potenţiometricâ;
utilizează, de exemplu, la reglajul simultan al cana­ c), d) conectare reostatică
lelor unui amplificator stereofonic.
Dacă rezistenţa variază liniar cu mişcarea cursorului, denumim potenţiometrul ca liniar, iar
dacă variaţia se face după o altă regulă, avem potenţiometre logaritmice (cum sunt, de pildă, cele
pentru reglajul volumului la aparatele audio), exponenţiale etc.
Rezistoarele variabile sau potenţiometrele (fig. 3.20) sunt rezistoare a căror rezistenţă poate fi
variată continuu sau în trepte între anumite limite, prin deplasarea unui contact mobil (cursor) pe
suprafaţa elementului rezistiv.
în afară de parametrii electrici proprii fiecărui rezistor, potenţiometrele sunt caracterizate de
câţiva parametri specifici:
- rezistenţa reziduală (iniţială sau finală), R0 [fi]:
este egală cu valoarea maximă admisibilă a
rezistenţei electrice măsurate între ieşirea curso­
rului şi unul dintre terminale, când cursorul se
află la una dintre extremităţile cursei de reglaj;
-rezistenţa de contact, Rk, între cursor şi ele­
mentul rezistiv;
-precizia reglării care depinde de materialul
rezistiv şi de rezistenţa de contact dintre cursor
şi elementul rezistiv;
-legea de variaţie a rezistenţei, care indică
variaţia valorii rezistenţei electrice R ce trebuie
obţinută la ieşirea potenţiometrului în funcţie de
poziţia unghiulară sau liniară a cursorului. Legile
de variaţie uzuale sunt: A - liniar; B - logaritmic;
C - invers logaritmic; D - exponenţial; E - invers Fig. 3.1 9. Legile de variaţie ale
exponenţial; F - dublu logaritmic; S - curba în potenţiometrelor
formă de S, sinusoidă, cosinusoidâ (fig. 3.19).