Page 137 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 150

Iubește și cântă! Oh, tu, ce torni din nectarul iubirii tale,
Elixir al dorinței, alint pentru inima mea însetată,
Picioare prinse în satinul destinului,
Căutând poteci magice, ascunse în albul ireal al lunii pline.
Alungă-mă, ceartă-mă și spune-mi,
De ce ești aerul pe care-l inspir zi de zi?
Cum poate un suflet să colecționeze diamante de dor,
Un dor ce poartă lumina promisiunilor viitoare, încă
nerealizate?
Prin mine curge poțiunea fermecată
Cu gust de pelin și de pară din grădina Edenului,
Și alungă uitarea adânc în abisuri necunoscute,
Cât timp în noi, vara eternă strălucește.
Iubește și cântă cu mine, aprinde flăcări de dorință în
venele mele,
Și în ochii mei, licori magice cristaline,
Repetă iar și iar când vii!
Atinge-mi privirea, descifrează-mi glasul,
Și rupe vraja tăcerii care plutește între noi,
Pentru că viața este un drum presărat cu vrăji și doruri,
Și ochii mei, amândoi, te doresc fără sfârșit!
Ridică-mă pe vârful muntelui fermecat,
Cu aripi de aur, cu întreaga povară a viselor,
Când discul soarelui se scaldă în lacrimi de dor,
Pentru toate dorințele mele nepătrunse.
Aici, în valsul tainic al gândurilor și speranțelor,
136