Page 71 - Simpozion Orasul Viitorului 1

 confecţionarea unui obiect (la abilităţi practice);
 executarea unui desen;
 exerciţii de antrenament creativ sub formă de jocuri etc.
Toate aceste activităţi pot fi considerate forme de manifestare a însuşirilor creative ale
elevilor, care se cer stimulate şi dirijate.
Copiilor le place să asculte și sa inventeze povești, să joace roluri, să interaționeze printr-un joc
continuu, pe care-l îmbogățesc mereu, din ce în mai mult, fiind atenți și receptivi totodata la ce
descoperă la ceilalți.
Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, feluritele jocuri în aer liber sau acasă, toate au
darul de a-i ajuta să exprime emoții, gânduri, sentimente care, în această manieră artistică, sunt mai
accesibile a fi exteriorizate.
Câteva exerciții de stimulare a creativității: desenul liber, fără structură, pictura cu mâna
dominantă dar si cu cea non-dominăa , modelajul unei povești inventate, soluțiile personale pe care
copiii învață să le adapteze în funție de situație.
La clasă, chiar atunci când sunt în mijlocul unei poveși fascinante,mă opresc din citit sau din
joc și îi rog pe copii să continue povestea! Oare cum continuă ea?
Creativitatea le este stimulată, dezvolându-le, în primul rând, încrederea în ei, în ceea ce pot
oferi, respectându-i pentru frumusețea și unicitatea lor!
Dacă un elev a descoperit prin propriile lui eforturi de observaţie, de imaginaţie şi gândire, o
însuşire mai puţin vizibilă a unui obiect, a unui aspect al unui fenomen, dacă a găsit o soluţie nouă a
unei probleme, ori a redactat o compunere într-un mod personal, original sub aspectul conţinutului
şi al formei, toate aceste activităţi pot fi considerate forme de manifestare a însuşirilor creative ale
elevilor, care se cer stimulate şi dirijate.
Creativitatea a devenit un indicator valoric în multe domenii de activitate. Ea exprimă
culmea pe care o poate atinge o persoană în procesul de inovare a activităţii şi un element de
progres al vieţii sociale.
La vârsta şcolară mică, elementele de originalitate, chiar şi atunci când sunt minore faţă de
cele de reproducere, exprimă tendinţa de creativitate a copilului, care trebuie încurajată.
Gândirea creatoare se formează în procesul de învăţământ prin orientarea şi stilul activităţii
elevilor, prin tipuri de sarcini şi exerciţii care pot constitui un antrenament al gândirii.
Pentru educarea creativităţii în activitatea instructiv-educativă sunt necesare anumite
condiţii:
 fondul de cunoştinţe de care dispune elevul;
 existenţaunordeprinderiintelectuale;
 climatul educaţional care trebuiesă fie favorabil creativităţii.
Creativitatea nu se poate cultiva decât într-o atmosferă de antrenare liberă a elevilor în
căutări, schimb de idei, verificări. Elevii trebuie să se manifeste liber, fără teama de a greşi, de a li
se face imediat aprecierea critică. În felul acesta se poate cultiva îndrăzneala, independenţa,
originalitatea. Învăţătorului îi revine sarcina da organiza activitatea de gândire a copilului în mod
judicios şi corespunzător forţelor sale, de a-l face să aibă încredere în el.
Creativitatea, ca formaţiune complexă de personalitate, se formează şi exersează cu metode
cât mai adecvate structurii sale, metode care să acţioneze pe tot parcursul şcolarităţii elevului, iar
din acest punct de vedere, jocurile didactice satisfac cerinţele la nivelul claselor primare.
Adulții pot încuraja creativitatea punând accentul pe generarea și exprimarea de idei într-un
cadru non-evaluativ și prin concentrarea atât asupra gândirii convergente, cât și asupra celei

66