Page 4 - Revista Vitrina cu Oglinzi - nr. 4

PRINTRE POEȚII NOȘTRII

Colind de țară - Tamara Tomiris Gorincioi

Ne mai despart un hotar şi o vamă
Copii răzleţiţi, cu o singură mamă
Ne mai uneşte un chip din icoană
Şi spicul de grâu din sfânta coroană .
Ne mai desparte un vânt neprielnic,
Ni-s morţii înscrişi în acelaşi pomelnic
Ne cântă durerea nestinsă o doină,
Voievozii ne cheamă în fluier de moină.

La Putna lui Ştefan un clopot mai sună,
Ca dorul de Ţară în ceruri răsună
Mai zboară un vulture din stemă desprins
Peste sufletul nostru de dragoste nins.

Ne mai despart o mare şi-un munte,
O mângâiere de mamă pe frunte
Ne mai unesc străbunii din ceruri
Şi un colind cu florile dalbe şi leruri.

Te cred - Ion Cojocaru

Te cred...când totul e aevia.
Când... tot în jur s-a dărâmat.
Te cred...deși nu am puterea,
Să mai repet...te-am așteptat.

Sub firul apei,sunt doar pietre
Le-am adunat ca un nebun.
Le-am ales, albe gri sau negre
În fața ta ca să le pun.

Te cred că n-ai avut răbdare,
Că n-ai știut să mă păstrezi.
Că n-ai răspuns, la a mea chemare,
Și ochii mei... acum îi pierzi.

Dar nu te cred...cind vântul bate,
Cind nopții întregi mi-ai dăruit,
Știai că pot să -ți dau de toate
Dar...tu nimic, n-ai prețuit.
Și văd cum corbii rup din mine,
Te cred, deși...n-am să te uit.
De dorul tău, să mor îmi vine
Mai bine... nu te-aș fi cunoscut.