Page 24 - 100 de ani de Romania

24

Taranii

Fânul miroase-a gânduri de țărani,

Când își iubesc femeile și pruncii;

La ei pe coasă, ca un zbor prin ani,

Își înflorește vântul seva muncii.

Ei știu ce-nseamnă doina preafierbinte,

Seninul curge peste ei aparte,

Se pleacă-n fața lanurilor sfinte,

Spălându-și chipu-n ciocârlii curate.

Ei de pe cer mai smulg un curcubeu,

Ștergar țesut din româneasca glie,

Și fiecare poate fii un zeu,

Când ce-are să se -ntâmple mâine știe.

Taranii-s zbor, columnă sau fântână,

Arzând rotund ca cerul pe retină;

Ei, dintre stele, vise mai aduna

Sa le prefacă-n grâie de lumină.