Page 24 - Toamna in oglinda lui brumar
P. 24
Ploaia de azi nu mă mai doare
Azi, toamna și-a făcut cărare
Și-a poposit la mine-n suflet...
Ploaia de azi nu mă mai doare,
Chiar de-s copac cu brațe frânte.
Cum păsările vin și pleacă,
La fel, mă vei lăsa în vânt...
La o răscruce cu o poartă,
Și umbra ta, făr-un cuvânt.
Se spulberă în vânt tăceri
Atâtea vorbe nerostite...
Știam că toamnele sunt reci,
Iar dorurile-s nesfârșite.
Privesc pe-aleea dintre noi
Cum trece toamna, răvășită...
Cu ochii tulburi, reci și goi,
E ca o pasăre rănită.