Page 54 - Lacrimile cuvintelor mele

Sunt singur

În această lume înghesuită

Țip, iar țipătul meu,

Fulgeră bolta cerului

Prăvălindu-se rapid
În ploaie de lacrimi.

Iar oameni cu,

Umbrelele deschise,

Remarcă plictisiți:

Plouă iar...

Iar tu vei avea

Sufletul plin de răni.

Îți pot da aripi
Să zbori deasupra tuturor.

Mai frumoase ca ale îngerilor,

Să ajungi și la ei.

Întinzi mâinile spre aripi,

Cu urme de lacrimi în ochi,

54