Page 149 - unirea4-5

4-5

Dorel Cosma: „Malul tăcerii”

Despre Lumină, Înţelepciune şi Tăcere

Antonia Bodea

În noianul căutărilor spre cuprindere expe- viitorului: „Iar gândul meu zboară/ Acolo spre lumea/
rimentalistă al câmpului liric nelimitat, poezia lui Nebună a viitorului/ ... / Ai să zbori, ai să mergi. E
Dorel Cosma se înscrie sub semnul revelator prin atât de mare lumea...” (Ianis).
mesajul existenţialist în limbajul sibilinic, prin adân- Fărâmă din Univers, omul deţine atributele
cimea iluminării din ineditul constructiv al metaforei. împlinirii în sacralitate, pe urmele „firului de lumină”
Volumul „Malul tăcerii”, trilingv: turcă, sfredelitor prin „visul de piatră, din reţeaua amăgirilor,
traducere Mesut Şenol, engleză, Maria Muguraş spre propria-i identitate. „Lumea are nevoie/ de
Petrescu şi David Paul Vnuck, română, apărut la Ed. frumuseţe/ ... / arhipeleag în marea de vicii/ Încearcă!/
Artshop, October/ Ekim, 2016, confirmă deschiderea Ascultă-te pe tine!” (Încearcă, p. 57).
autorului spre poezia conceptuală cu rara performanţă Şansa o constituie căutarea, gândul, cuvântul
a limpezimii clasice în structuri moderne. deţinător al echilibrului cosmic prezent deopotrivă în
Poemele în ansamblu se instituie într-o verita- semnele fiinţării, ocrotit „în marele timp al fericirilor”,
bilă „Legendă a Omului” vindecat de „rănile lumii”, „Ce mi s-a spus/ .../ Că ai venit cu cheia magică/ a
prin pătimirea timpului istorie, eliberat de eul „naşterii unei promisiuni secrete/ Cristal de-abea născut!”
şi morţii”, străfulgerat în sferele raţiunii şi în aureola „Cuvintele mele sunt cerul/ sub care te-ai născut./
harică. Sunt fericirea şi dreptul la veşnicie” (AIAN).
Preţ al Crucificării, Omul şlefuieşte fiinţa, Din aceeaşi taină se încheagă piatra dăltuită în
dincolo de sine spre un Acolo unde cunoaşterea pagini de istorie traversând secole „în dimensiunea
eliberată de rutină prin glosul pietrei, prin limpezirea aerului piramidal” cu frumuseţea totală, cruntă şi
ceţei identifică A.D.N.-ul Universului, răsfrânt în apăsătoare a chipului uman cioplit de gândul şi ochiul
„culori şi sunete” dezlănţuite în iureşul furtunii, în artistului.
gongul, în gol şi rece bătut de stâncile cu scenă şi Prin artă, spre veşnicie, prin cuvânt spre ne-
decor”, în „cristalinul şi verdele” pădurii exotice din murire, spiritul răzbate în Lumină, îşi zideşte de-
Gargano, în cerul inaccesibil, vânat doar de „umbra venirea, îşi armonizează contrastele, îşi dimensionează
cuvintelor”. timpul, îşi ordonează neantul în arhitectura unică a
Nimic din tentaţia egocentrică specifică poeziei templului încolţit „în străfundul cerului”.
postmoderne, înăbuşită adesea în autobiografic şi Între „Aici şi Acolo”, între contingent şi infinit,
obiectual nu se regăseşte în lirica poetului Dorel rodul dăruirii spre desăvârşire se adânceşte în
Cosma; totul se filtrează prin dimensiunea cunoaşterii „Tăcerea” atotgrăitoare, misterioasă precum taina
identificată în faptul în sine încât poezia primeşte existenţei însăşi salvată continuu.
însemnele cosmicităţii. Edificator este poemul „Malul tăcerii” care
Poetul îşi regăseşte paşii iniţiatici în exemplare fixează metaforic coordonatele existenţiale ca
notaţii din tragicul fior al depăşirii de sine precum în devenire în „Lumina” pe calea modelării sufletului în
poemul Emoţie: „Un suflet de vânt/ sporeşte tăcerea/ dimensiunea geometriei cosmice: „Suntem la malul
exploziilor ascunse/ şi zguduie/ din temelii/ întreaga tăcerii/ fideli cuvântului dat/ niciun obiect în plus/ În
esenţă/ rupere de neant/ introspectic”. geometria timpului/ compasul înscrie/ cercuri de
Cuvântul adesea incert îşi „întinde umbra” veşnicii” (p. 39).
devenind „inaccesibil”, deşi „atât de aproape”. Exer- Într-o retorică sobră, modernă şi de o evidentă
ciţiul dramatic al sublimării traversează „Drumuri originalitate şi îndrăzneală, cartea poetului Dorel
pasionale” spre taina nemuririi, a comunicării cer- Cosma, „Malul tăcerii” e o identificare a lecţiei vieţii
pământ prin traiectoria interioară a sufletului spre despre Tăcere ca atribut al Înţelepciunii Omului
intuiţia Sacrului, precum în poemul Acasă la Padre creator, e bucuria darului oferit celor aleşi, „Biletul
Pio (p. 38). de călătorie” „în lumea/ emoţiilor tulburătoare,/ a
Aura afectivă insinuată printre asperităţile contemplaţiei pure”. Dar pe care poetul îl împarte cu
jocurilor destinale învăluie clipa în bucuria, speranţa generozitate şi onestitate semenilor, între coperţile
sau chiar în certitudinea zborului spre o lume a acestei rare cărţi.

149