Page 134 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

Ești tu absorbit de ceva? Probabil vei spune: „Nu, de nimic”, însă cu toţii suntem absorbiţi de ceva – de obicei de noi înșine sau, dacă suntem credincioși, de propria experienţă a vieţii creștine. Psalmistul spune însă că trebuie să fim absorbiţi de Dumnezeu. Preocuparea permanentă a vieţii de creștin trebuie să fie Dumnezeu Însuși, nu doar să ne gândim la El ocazional. Întreaga noastră fiinţă trebuie să fie absorbită pe de-a-ntregul de prezenţa lui Dumnezeu. Cugetul unui copil este atât de strâns legat de mama sa încât chiar dacă el nu se gândește la ea în mod conștient, atunci când apare o problemă, relaţia dominantă este relaţia cu mama. În același fel, și noi trebuie să „avem viaţa, mișcarea și fiinţa” în Dumnezeu (Faptele apostolilor 17:28), privind totul în raport cu El, deoarece preocuparea noastră permanentă faţă de El ocupă mereu un loc de frunte în viaţa noastră.
Dacă suntem absorbiţi de Dumnezeu, nimic altceva nu mai poate intra în viaţa noastră – nici frământări, nici necazuri, nici îngrijorări. Iar acum înţelegem de ce Domnul nostru a accentuat atât de mult păcatul îngrijorării. Cum putem noi îndrăzni să fim atât de necredincioși când Dumnezeu ne înconjoară cu prezenţa Sa? A fi absorbiţi de Dumnezeu înseamnă a avea o baricadă eficientă împotriva tuturor atacurilor dușmanului.
„El va locui în fericire...” (Psalmul 25:13). Dumnezeu ne va face să „[locuim] în fericire”, dăruindu-ne pace, chiar și în mijlocul necazului, al neînţelegerii și al ocării, dacă viaţa noastră „este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3). Noi ne privăm singuri de adevărul miraculos și revelat al acestei tovărășii permanente cu Dumnezeu. „Dumnezeu este adăpostul... nostru...” (Psalmul 46:1). Nimic nu se poate atinge de noi dacă ne aflăm sub ocrotirea Sa.
3 IUNIE
„Secretul Domnului”
„Secretul Domnului este cu cei ce se tem de El...” (Psalmul 25:14, NKJV).
Care este caracteristica unui prieten? Este oare faptul că îţi spune necazurile sale secrete? Nu, ci faptul că îţi spune bucuriile sale secrete. Mulţi oameni îţi vor mărturisi necazurile lor secrete, însă dovada ultimă a unei relaţii apropiate este atunci când îţi împărtășesc bucuriile lor secrete. L-am lăsat noi vreodată pe Dumnezeu să ne spună vreuna din bucuriile Sale? Sau Îi spunem noi încontinuu lui Dumnezeu secretele noastre, nemailăsându-I timp să ne vorbească și El? La
începutul vieţii noastre de creștini, avem o mulţime de cereri pentru Dumnezeu. Însă mai apoi
134