Page 143 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

acele locuri din viaţa noastră în care ne-a șters mândria, suficienţa de sine și propriul interes. Unii dintre noi avem noul nume scris numai în anumite locuri, asemenea unui pojar spiritual. Iar în acele domenii din viaţa noastră arătăm bine. Când ne aflăm în cea mai bună dispoziţie din punct de vedere spiritual, ai crede că suntem niște sfinţi de cea mai bună calitate. Însă nu îndrăzni să te uiţi la noi când nu ne aflăm în acea dispoziţie. Un ucenic adevărat este unul care își are noul nume scris pe tot cuprinsul vieţii sale – propriul interes, mândria și aroganţa au fost complet șterse.
Mândria este păcatul de a face din „sine” dumnezeul nostru. Și unii dintre noi facem asta astăzi, nu asemenea fariseului, ci asemenea vameșului (vezi Luca 18:9–14). A spune: „O, eu nu sunt deloc un sfânt” este acceptabil după standardele umane ale mândriei, însă este o blasfemie inconștientă la adresa lui Dumnezeu. Îl desfizi pe Dumnezeu să facă din tine un sfânt, spunând cu alte cuvinte: „Sunt prea slab și irecuperabil, și nu pot beneficia de ispășirea realizată prin Crucea lui Hristos.” De ce nu ești un sfânt? Fie pentru că nu vrei să fii un sfânt, fie pentru că nu crezi că Dumnezeu poate face din tine un sfânt. Tu spui că ar fi bine ca Dumnezeu să te mântuiască și să te ducă direct în cer. Și tocmai asta va face El! Și nu numai că noi locuim împreună cu El, ci Isus a spus despre Sine și despre Tatăl Său: „...Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el” (Ioan 14:23). Nu pune nicio condiţie asupra vieţii tale – lasă-L pe Isus să reprezinte totul pentru tine, și El te va duce acasă cu El nu doar pentru o zi, ci pentru veșnicie.
13 IUNIE
Să ajung în locul acela
„...vino și urmează-Mă” (Luca 18:22).
Acolo unde dorinţa personală moare și predarea sfântă trăiește. Unul dintre cele mai mari obstacole în calea venirii la Isus este scuza temperamentului personal. Noi facem din temperamentul nostru și din dorinţele noastre firești bariere care ne împiedică să venim la Isus. Totuși, primul lucru de care ne dăm seama atunci când venim de fapt la Isus este faptul că El nu dă niciun fel de atenţie dorinţelor noastre firești. Noi avem impresia că Îi putem dedica darurile noastre lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nu ai cum să dedici ceva ce nu îţi aparţine. În realitate există un singur lucru pe care I-l poţi dedica lui Dumnezeu, și acela este dreptul tău asupra ta însuţi (vezi Romani 12:1). Dacă Îi vei dărui lui Dumnezeu dreptul tău asupra ta însuţi, El va face din tine
un experiment sfânt – iar experimentele Sale sunt întotdeauna reușite. Adevăratul semn distinctiv
143