Page 149 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt
P. 149
urăște..., nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:26). În versetul acesta, Isus nu încearcă să ne convingă și nici nu ne presează să Îl urmăm; El spune de fapt doar atât: „Dacă vrei să fii ucenicul Meu, trebuie să-Mi fii dedicat exclusiv Mie.” O persoană atinsă de Duhul lui Dumnezeu spune dintr-odată: „Acum văd cine este Isus!” – aceasta este sursa dedicării.
Noi am înlocuit astăzi convingerea personală cu crezul doctrinar, și din acest motiv atât de mulţi oameni sunt dedicaţi unor cauze și atât de puţini sunt dedicaţi lui Isus Hristos. Oamenii nu își doresc cu adevărat să Îi fie dedicaţi lui Isus, ci numai cauzei pe care a iniţiat-o El. Isus Hristos este nespus de respingător pentru oamenii culţi de astăzi, pentru cei care vor doar ca El să le fie prieten și care nu sunt dispuși să Îl accepte în niciun alt mod. Domnul nostru a ascultat în primul rând de voia Tatălui Său, nu de nevoile oamenilor – mântuirea oamenilor a fost rezultatul firesc al ascultării Sale de Tatăl. Dacă eu sunt devotat în exclusivitate cauzei omenirii, în scurt timp voi fi epuizat și voi ajunge în punctul în care dragostea mea se va clătina și va șovăi. Însă dacă Îl iubesc pe Isus Hristos în mod personal și cu înflăcărare, pot să slujesc omenirea, chiar dacă s-ar putea ca oamenii să mă calce în picioare. Secretul vieţii unui ucenic este dedicarea faţă de Isus Hristos, iar caracteristica acelei vieţi este aparenta ei insignifianţă și umilinţa ei. Cu toate acestea, ea este asemenea unui bob de grâu care cade pe pământ și moare – el va crește și va schimba totul în jur (vezi Ioan 12:24).
20 IUNIE
Ai ajuns tu la acel „după ce”?
„Domnul a adus pe Iov iarăși în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi”
(Iov 42:10).
Nu găsim nicăieri în Noul Testament o rugăciune amărâtă, firavă și egocentrică, însoţită de un efort susţinut și de o dorinţă egoistă de a fi într-o relaţie bună cu Dumnezeu. Faptul că încerc să fiu într-o relaţie bună cu Dumnezeu este de fapt un semn că mă răzvrătesc împotriva ispășirii realizate prin Crucea lui Hristos. Mă rog: „Doamne, îmi voi curăţi inima dacă vei răspunde la rugăciunea mea – voi umbla în neprihănire înaintea Ta dacă mă vei ajuta.” Însă eu nu pot să intru într-o relaţie bună cu Dumnezeu prin eforturile proprii; nu pot să îmi fac viaţa desăvârșită. Nu pot să fiu într-o relaţie bună cu Dumnezeu decât dacă accept ispășirea Domnului Isus Hristos ca dar absolut. Sunt
eu suficient de smerit încât să o accept? Trebuie să renunţ la toate drepturile și pretenţiile mele și
149