Page 151 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

Cât timp Îi va lua lui Dumnezeu să ne elibereze de obiceiul nesănătos de a ne gândi numai la noi înșine? Trebuie să ajungem în punctul în care să fim profund dezgustaţi de noi înșine, astfel încât să nu ne mai surprindă niciun lucru pe care ni l-ar putea spune Dumnezeu despre noi înșine. Noi nu putem să atingem și să pricepem adâncimile insuficienţei noastre. Există un singur loc în care putem fi într-o relaţie bună cu Dumnezeu, și acela este în Hristos Isus. Odată ce ajungem acolo, trebuie să ne dedicăm cu toată fiinţa noastră acestei lucrări a vieţii lăuntrice.
22 IUNIE
Legea imuabilă a judecăţii
„Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; și cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” (Matei 7:2).
Această afirmaţie nu este o teorie aleatorie, ci este o lege eternă a lui Dumnezeu. Judecata pe care o aplici tu altora va fi tocmai judecata care ţi se va aplica ţie. Există o diferenţă între răzbunare și răsplată. Isus a spus că fundamentul vieţii este răsplata – „cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura”. Dacă ai căuta cu viclenie să descoperi deficienţele altora, nu uita că tocmai cu măsura aceasta vei fi măsurat. Cu aceeași monedă cu care plătești îţi va plăti și ţie viaţa. Această lege veșnică se aplică de la tronul lui Dumnezeu și până la noi cei de jos (vezi Psalmul 18:25–26).
Romani 2:1 o aplică într-un mod și mai categoric, spunând că acela care îl critică pe un altul se face vinovat tocmai de același lucru. Dumnezeu nu Se uită doar la faptă în sine, ci de asemenea la posibilitatea de a o comite, pe care El o vede privind la inima noastră. În primul rând, noi nu credem afirmaţiile Bibliei. De pildă, credem noi cu adevărat afirmaţia care spune că noi criticăm în alţii tocmai acele lucruri de care ne facem vinovaţi noi înșine? Motivul pentru care vedem ipocrizie, înșelăciune și lipsă de sinceritate în alţii este faptul că toate acestea se află în inima noastră. Cea mai de seamă caracteristică a unui credincios este smerenia, care se dovedește atunci când el poate să spună cu sinceritate și smerenie: „Da, toate aceste rele, precum și altele, s-ar fi manifestat și în mine dacă nu ar fi fost harul lui Dumnezeu. Așadar, nu am niciun drept să judec.”
Isus a spus: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7:1). Mai apoi a spus de fapt: „Dacă judecaţi, veţi fi judecaţi exact în același mod.” Cine dintre noi ar îndrăzni să stea înaintea lui Dumnezeu și să spună: „Dumnezeul meu, judecă-mă așa cum i-am judecat eu pe alţii”? Noi i-am
judecat pe alţii socotindu-i păcătoși – dacă și Dumnezeu ne-ar judeca în același fel, am fi
151