Page 152 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

condamnaţi la iad. Totuși, Dumnezeu ne judecă în baza ispășirii miraculoase realizate prin Crucea lui Hristos.
23 IUNIE
„Obișnuiţi cu suferinţa”
„...Om al durerii și obișnuit cu suferinţa...” (Isaia 53:3).
Noi nu suntem „obișnuiţi cu suferinţa” în același mod în care Domnul nostru era obișnuit cu ea. Noi îndurăm suferinţa și supravieţuim ei, însă nu îi devenim apropiaţi. La începutul vieţii noastre, nu ne aducem pe noi înșine în punctul în care să înfruntăm realitatea păcatului. Privim viaţa prin ochii raţiunii și spunem că dacă o persoană își va controla instinctele și se va disciplina, va putea produce o viaţă care să evolueze treptat până când va deveni viaţa lui Dumnezeu. Însă pe măsură ce înaintăm în viaţă, descoperim prezenţa unui lucru pe care încă nu l-am avut în vedere, și anume păcatul – și asta ne dă peste cap întreaga gândire și toate planurile noastre. Păcatul a făcut ca temelia gândirii noastre să fie imprevizibilă, incontrolabilă și iraţională.
Trebuie să recunoaștem că păcatul este o realitate a vieţii, nu doar un simplu defect. Păcatul este o răzvrătire flagrantă împotriva lui Dumnezeu, și fie păcatul, fie Dumnezeu trebuie să moară în viaţa mea. Noul Testament ne prezintă următorul fapt esenţial – dacă păcatul domnește în mine, viaţa lui Dumnezeu în mine va fi ucisă. Nu există nimic mai important decât acest fapt. Apogeul păcatului a fost răstignirea lui Isus Hristos, și adevărul cu privire la viaţa lui Dumnezeu pe pământ va fi valabil și în viaţa mea și a ta – și anume că păcatul va ucide viaţa lui Dumnezeu în noi. Noi trebuie să acceptăm la nivel mental această realitate a păcatului. Aceasta este singura explicaţie a venirii lui Isus Hristos pe pământ, și este explicaţia suferinţei și a durerii vieţii.
24 IUNIE
Acceptă realitatea păcatului
„...acesta este ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22:53).
Neacceptarea realităţii păcatului – neadmiterea lui și refuzul de a acţiona în privinţa lui – produce
152