Page 166 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

9 IULIE
Ești dispus să îţi faci o autoexaminare?
„Iosua a zis poporului: «Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului...»” (Iosua 24:19).
Ai tu chiar și cea mai mică fărâmă de încredere în ceva sau în cineva în afară de Dumnezeu? Mai există vreo rămășiţă de încredere în vreo calitate naturală din tine sau într-un anume ansamblu de împrejurări? Te bizui tu pe tine însuţi în vreun fel în ce privește acest nou proiect sau plan pe care ţi l-a pus Dumnezeu înainte? Ești dispus să îţi faci o autoexaminare, punându-ţi aceste întrebări de cercetare? Este cu cât se poate de adevărat să spui: „Nu pot trăi o viaţă sfântă”, însă poţi hotărî să Îl lași pe Isus Hristos să te facă sfânt. „Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului...” – însă tu poţi să te pui în postura potrivită așa încât puterea nemărginită a lui Dumnezeu să se reverse prin tine. Este relaţia ta cu Dumnezeu suficientă pentru tine încât să te aștepţi ca El să manifeste în tine viaţa Sa minunată?
„Poporul a zis lui Iosua: «Nu! Căci vom sluji Domnului.»” (24:21). Aceasta nu este o acţiune impulsivă, ci un angajament deliberat. Noi avem tendinţa să spunem: „Dar Dumnezeu nu ar fi putut să mă cheme niciodată la lucrarea aceasta. Sunt prea nevrednic. Nu are cum să fie vorba de mine.” Ba este vorba de tine, și cu cât ești mai slab și mai neputincios, cu atât este mai bine. Persoana care încă se bizuie și se încrede în ceva dinăuntrul său este ultima persoană care ar putea să spună: „Voi sluji Domnului.”
Noi spunem: „O, dacă aș putea crede cu adevărat!” Întrebarea care se pune este: „Doresc eu să cred?” Nu e de mirare că Isus Hristos a accentuat atât de mult păcatul necredinţei. „Și n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor” (Matei 13:58). Dacă am crede cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu, imaginează-ţi cum am fi noi! Îndrăznesc eu într-adevăr să Îl las pe Dumnezeu să fie pentru mine tot ceea ce spune El că va fi?
10 IULIE
Credinciosul leneș din punct de vedere spiritual
„Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră... (Evrei 10:24–25).
166