Page 194 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

Lui să fie manifestată în noi clipă de clipă?
10 AUGUST
Suferinţa sfântă a celui credincios
„Așa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu să-și încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor și să facă ce este bine” (1 Petru 4:19).
A alege să suferi înseamnă că ceva nu este în regulă cu tine, însă a alege voia lui Dumnezeu – chiar dacă înseamnă că vei suferi – este ceva cu totul diferit. Niciun credincios normal și sănătos la minte nu alege vreodată suferinţa – el alege pur și simplu voia lui Dumnezeu, la fel cum a făcut Isus, indiferent dacă ea înseamnă sau nu suferinţă. Și niciun credincios nu ar trebui să cuteze vreodată să se amestece în lecţia suferinţei pe care dorește Dumnezeu să îl înveţe pe un alt credincios.
Credinciosul plăcut inimii lui Isus îi va face pe alţi credincioși puternici și maturi pentru Dumnezeu. Însă persoanele folosite ca să ne întărească pe noi nu sunt niciodată acelea care ne compătimesc; de fapt, cei care manifestă compasiune faţă de noi ne trag în jos, căci compasiunea nu face altceva decât să ne facă mai slabi. Nimeni nu îl înţelege mai bine pe un credincios decât credinciosul care are o relaţie cât mai strânsă și mai apropiată cu Isus. Dacă acceptăm compasiunea unui alt credincios, sentimentul nostru spontan este următorul: „Dumnezeu este prea aspru faţă de mine și îmi face viaţa prea grea.” De aceea Isus a spus că autocompătimirea este de la diavolul (vezi Matei 16:21–23). Nouă trebuie să ne pese de reputaţia lui Dumnezeu. Este ușor să defăimăm caracterul lui Dumnezeu pentru că El nu ripostează niciodată; nu încearcă niciodată să Se apere sau să Se disculpe. Să nu cumva să crezi că Isus a avut nevoie de compasiune în timpul vieţii Sale de pe pământ. El refuza compasiunea oamenilor pentru că în marea Sa înţelepciune știa că nimeni de pe pământ nu înţelegea scopul Său (vezi 16:23). El a acceptat doar compasiunea Tatălui Său și a îngerilor (vezi Luca 15:10).
Uită-te la incredibila risipă de credincioși a lui Dumnezeu, potrivit judecăţii lumești. Dumnezeu pare să Își planteze credincioșii în cele mai nefolositoare locuri. Și atunci noi spunem: „Dumnezeu dorește să fiu aici pentru că Îi sunt de așa mare folos.” Totuși, Isus nu Și-a măsurat niciodată viaţa în funcţie de modul sau locul în care era de cel mai mare folos. Dumnezeu Își așază
credincioșii acolo unde ei Îi vor aduce cea mai mare slavă, iar noi suntem absolut incapabili să
194