Page 193 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

cunoaște un om mai multe despre viaţa lăuntrică a celor mai maturi copii ai lui Dumnezeu, cu atât el vede mai clar care este cu adevărat scopul lui Dumnezeu: să împlinesc în trupul meu „ce lipsește suferinţelor lui Hristos...” (Coloseni 1:24). Iar când ne gândim de ce este nevoie ca să realizăm acest lucru, întotdeauna mai există ceva de făcut.
9 AUGUST
Rugăciunea ascultată de Tatăl
„Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: «Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.»” (Ioan 11:41).
Când Fiul lui Dumnezeu Se roagă, mintea și atenţia Lui sunt îndreptate în exclusivitate spre Tatăl Său. Dumnezeu aude întotdeauna rugăciunile Fiului Său, iar dacă Fiul lui Dumnezeu a luat chip în mine (vezi Galateni 4:19), Tatăl va da întotdeauna ascultare rugăciunilor mele. Însă trebuie să am grijă ca Fiul lui Dumnezeu să fie arătat în trupul meu omenesc. „...trupul vostru este templul Duhului Sfânt...” (1 Corinteni 6:19), adică trupul vostru este Betleemul Fiului lui Dumnezeu. I se dă Fiului lui Dumnezeu prilejul de a lucra în mine? Este manifestată în mine simplitatea directă a vieţii Sale întocmai cum a fost ea manifestată în viaţa Sa de aici de pe pământ? În circumstanţele vieţii mele de zi cu zi ca om de rând, este rostită în mine rugăciunea Fiului veșnic al lui Dumnezeu către Tatăl Său? Isus spune: „În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu...” (Ioan 16:26). Despre ce zi vorbește El? El Se referă la ziua în care Duhul Sfânt a venit în viaţa mea și m-a făcut una cu Domnul meu.
Este Domnul Isus Hristos pe deplin mulţumit de viaţa ta, sau manifești tu înaintea Lui o viaţă de mândrie din punct de vedere spiritual? Nu lăsa niciodată ca raţiunea ta să devină atât de proeminentă și de puternică încât să Îl dea la o parte pe Fiul lui Dumnezeu. Raţiunea umană este un dar pe care natura noastră umană l-a primit de la Dumnezeu – însă raţiunea umană nu este darul Fiului Său. Judecata supranaturală este darul Fiului Său, și nu ar trebui să punem niciodată pe tron raţiunea noastră umană. Fiul întotdeauna Îl recunoaște pe Tatăl și Se identifică mereu cu El, însă raţiunea umană nu a făcut niciodată până acum acest lucru și nici nu îl va face vreodată. Capacităţile noastre obișnuite nu se vor pleca niciodată înaintea lui Dumnezeu decât dacă sunt transformate de Fiul lui Dumnezeu care locuiește în noi. Trebuie să avem grijă ca trupul nostru omenesc să fie ţinut în supunere desăvârșită faţă de El, îngăduindu-I lui Dumnezeu să lucreze prin
el clipă de clipă. Trăim noi la un asemenea nivel al dependenţei umane de Isus Hristos încât viaţa
193