Page 220 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt
P. 220

nici nu va muri.
Este oare exagerat să spui că vor curge râuri dintr-un singur credincios? Te uiţi tu la tine și
spui: „Dar eu nu văd râurile”? Pe tot cuprinsul istoriei lucrării lui Dumnezeu, vei vedea că de regulă El a început cu cei neînsemnaţi, cu cei necunoscuţi, cu cei ignoraţi, dar cu cei care au fost statornici în credincioșia lor faţă de Isus Hristos.
8 SEPTEMBRIE
Acţionează!
„Noi răsturnăm izvodirile minţii și orice înălţime care se ridică împotriva cunoștinţei lui Dumnezeu...” (2 Corinteni 10:5).
Dărâmă fără șovăială anumite bariere. Izbăvirea de păcat nu este totuna cu izbăvirea de firea omenească. Există în firea omenească anumite lucruri, cum ar fi prejudecăţile, pe care credinciosul nu le poate nimici decât prin simpla neglijare a lor. Însă există alte lucruri care trebuie nimicite cu vehemenţă, adică prin puterea divină a lui Dumnezeu dăruită de Duhul Său. Există anumite lucruri pentru care nu trebuie să ducem nicio luptă, ci numai să „[stăm] pe loc și [vom] vedea izbăvirea pe care [ne-o] va da Domnul...” (Exod 14:13). Însă orice teorie sau concepţie care se înalţă ca o barieră fortificată „împotriva cunoștinţei lui Dumnezeu” trebuie dărâmată fără șovăială prin adăparea din puterea lui Dumnezeu, nu prin eforturi omenești sau prin compromisuri (vezi 2 Corinteni 10:4).
Abia atunci când Dumnezeu a transformat firea noastră și am început să trăim experienţa sfinţirii, începe lupta. Războiul purtat nu este împotriva păcatului; noi nu putem lupta niciodată împotriva păcatului – Isus Hristos a învins păcatul când ne-a răscumpărat. Lupta se dă pentru transformarea vieţii noastre firești într-o viaţă duhovnicească. Lucrul acesta nu se realizează niciodată cu ușurinţă, și Dumnezeu nici nu intenţionează să fie astfel. El este realizat numai printr- o serie de alegeri morale. Dumnezeu nu ne face sfinţi în sensul că ne sfinţește caracterul. El ne face sfinţi în sensul că ne-a făcut nevinovaţi înaintea Lui. Iar apoi noi trebuie să transformăm această nevinovăţie într-un caracter sfânt prin alegerile morale pe care le facem. Aceste alegeri sunt în permanenţă în opoziţie și ostilitate cu lucrurile vieţii noastre firești, care au devenit atât de împământenite – aceleași lucruri care se înalţă precum niște bariere fortificate „împotriva
cunoștinţei lui Dumnezeu”. Putem fie să dăm înapoi, devenind astfel lipsiţi de valoare pentru
220

























































































   218   219   220   221   222