Page 228 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

17 SEPTEMBRIE
Există ceva bun în ispită?
„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească...” (1 Corinteni 10:13).
Cuvântul ispită a ajuns să capete o conotaţie negativă pentru noi astăzi, însă avem tendinţa să folosim cuvântul în mod eronat. Ispita în sine nu este păcat; este ceva cu care avem de-a face negreșit pentru simplul fapt că suntem oameni. A nu fi ispitiţi ar însemna să fim deja atât de nelegiuiţi încât nu am putea ajunge mai rău decât atât. Cu toate acestea, mulţi dintre noi îndurăm ispite pe care nu ar trebui să le îndurăm niciodată, pentru simplul fapt că am refuzat să Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne ridice la un nivel mai înalt, unde ne-am confrunta cu ispite de alt gen.
Natura lăuntrică a unui om, ceea ce posedă el în latura lăuntrică, spirituală a fiinţei sale, determină ce anume îl ispitește în exterior. Ispita corespunde adevăratei naturi a persoanei care este ispitită și scoate la iveală posibilităţile naturii sale. Fiecare persoană de fapt determină sau stabilește nivelul propriei ispite, deoarece ispita va veni la ea în conformitate cu nivelul naturii sale lăuntrice dominante.
Ispita vine la mine, sugerând o posibilă scurtătură spre atingerea celui mai înalt ţel al meu – ea nu mă direcţionează spre ceea percep a fi rău, ci spre ceea ce percep a fi bun. Ispita este ceva ce îmi produce confuzie pentru o vreme, și nu știu dacă un lucru este bun sau rău. Când cedez în faţa ei, am făcut din poftă un dumnezeu, iar ispita în sine devine dovada faptului că doar teama mea a fost cea care m-a împiedicat să cad în păcatul respectiv mai devreme.
Ispita nu este ceva de care putem fugi; de fapt, ea este esenţială vieţii plenare a unei persoane. Să nu crezi cumva că tu ești ispitit ca nimeni altul – ceea ce înduri tu este moștenirea comună a neamului omenesc, nu ceva cu care nu s-a mai confruntat nimeni vreodată. Dumnezeu nu ne scutește de ispite – El ne sprijină în mijlocul lor (vezi Evrei 2:18 și 4:15–16).
18 SEPTEMBRIE
Ispitirea Lui și a mea
„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate
228