Page 26 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

intervină atunci când hotărăşte El.
26 IANUARIE
Priveşte din nou şi dedică-te
„Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp ... nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi ...?“ (Matei 6:30).
Afirmaţiile simple ale Domnului Isus ne vor uimi întotdeauna fiindcă, de obicei, noi nu alegem simplitatea lucrurilor. Cum putem păstra simplitatea lui Isus astfel încât să-L înţelegem? Dacă vom primi Duhul Său, dacă Îl vom accepta şi ne vom bizui pe El, ascultându-L în timp ce ne descoperă adevărul Cuvântului Său, viaţa ne va deveni surprinzător de simplă. Isus ne spune să ţinem cont de faptul că, „dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp ...“, oare nu ne va îmbrăca El „cu mult mai mult“ pe noi, dacă relaţia noastră cu El va fi în ordine? De fiecare dată când am stagnat în părtăşia noastră cu Dumnezeu, acest lucru s-a întâmplat deoarece am considerat, în mod nechibzuit, că suntem mult mai înţelepţi decât Isus Hristos. Am permis „îngrijorărilor veacului acestuia“ să ne copleşească sufletele (Matei 13:22) şi am uitat acel „cu mult mai mult“ promis de Tatăl nostru ceresc.
„Uitaţi-vă la păsările cerului ...“ (6:28). Păsările ascultă de instinctele primite de la Dumnezeu, iar Dumnezeu veghează asupra lor. Isus a spus că, dacă eşti într-o relaţie bună cu El şi asculţi de Duhul Său care locuieşte în tine, atunci Dumnezeu va avea grijă şi de „penele“ tale.
„Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp ...“ (6:28). Crinii cresc în locul în care au fost plantaţi. Mulţi dintre noi nu vrem să creştem acolo unde ne-a plantat Dumnezeu. Prin urmare, nu prindem rădăcini nicăieri. Isus a spus că, dacă vom trăi viaţa cerută de Dumnezeu, El Se va îngriji de toate celelalte lucruri. Ne-a minţit Isus Cristos? Experimentăm noi acel „cu mult mai mult“ promis de El? Dacă nu-l experimentăm, aceasta se datorează faptului că nu trăim viaţa pe care ne-o cere Dumnezeu şi ne-am umplut mintea cu tot felul de gânduri şi îngrijorări care ne tulbură sufletul. Oare cât timp n-am irosit punându-I lui Dumnezeu o sumedenie de întrebări fără nicio noimă, când de fapt ar trebui să fim întru totul liberi în a ne concentra asupra slujirii noastre faţă de El? Dedicarea este acel act prin care mă detaşez în mod constant de toate lucrurile, cu excepţia acelora pe care Dumnezeu mi le-a încredinţat să le fac. Nu este o experienţă unică, ci un proces continuu. Las eu la o parte toate lucrurile şi îmi îndrept privirea spre Dumnezeu în fiecare zi a vieţii mele?
26