Page 278 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

conștient, ci chiar dincolo de conștiinţa mea.
13 NOIEMBRIE
Credinţă sau experienţă?
„...Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2:20).
Ar trebui să ne luptăm să ne transformăm stările sufletești, sentimentele și emoţiile în devotament absolut faţă de Domnul Isus. Trebuie să evadăm din mica noastră lume a experienţei și să ne dedicăm Lui cu toată fiinţa noastră. Gândește-te cine spune Noul Testament că este Isus Hristos, iar apoi gândește-te cât de săracă și deplorabilă este credinţa de care dăm dovadă când spunem: „Eu nu am avut experienţa cutare sau cutare”! Gândește-te ce afirmă și oferă credinţa în Isus – El ne poate înfăţișa fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu, indescriptibil de curaţi, absolut neprihăniţi și profund justificaţi. Manifestă o credinţă totală și devotată faţă de Hristos Isus, care „a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire și răscumpărare...” (1 Corinteni 1:30). Cum îndrăznim noi să spunem că facem vreun sacrificiu pentru Fiul lui Dumnezeu? Noi suntem mântuiţi de iad și de nimicire totală, și apoi mai vorbim despre faptul că facem sacrificii?
Trebuie să ne focalizăm neîncetat și să ne punem cu fermitate încrederea în Isus Hristos – nu într-un Isus Hristos prezentat la o întâlnire de rugăciune sau într-un Isus Hristos prezentat într-o carte, ci în Isus Hristos Cel înfăţișat de Noul Testament, care este Dumnezeul Întrupat și care ar trebui să ne facă să cădem morţi la picioarele Sale. Credinţa noastră trebuie să fie în Acela din care izvorăște mântuirea noastră. Isus Hristos dorește devotamentul nostru absolut și desăvârșit. Noi nu putem niciodată să Îl experimentăm pe Isus Hristos sau să Îl îngrădim cu egoism între hotarele inimii noastre. Credinţa noastră trebuie clădită pe o încredere puternică și hotărâtă în El.
Din pricina încrederii noastre în experienţă vedem noi intoleranţa neclintită a Duhului Sfânt faţă de necredinţă. Toate fricile noastre sunt păcătoase, iar noi ne creăm propriile frici prin faptul că refuzăm să ne hrănim credinţa. Cum poate un om care este identificat cu Isus Hristos să fie împresurat de îndoială și teamă? Viaţa noastră ar trebui să fie un imn de laudă absolut, izvorât dintr-o credinţă desăvârșită, nestăpânită și triumfătoare.
278