Page 29 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

pe urmaşii Săi este descris în 1 Corinteni 13.
Îl prigonesc eu pe Isus prin înverşunarea de a-L sluji după bunul meu plac? Dacă eu
consider că mi-am făcut datoria, însă în tot acest proces L-am rănit pe Isus, pot fi sigur că nu mi-am îndeplinit-o cum trebuie. N-am urmărit să-mi cultiv un duh blând şi liniştit, ci doar un duh de automulţumire. Noi socotim că toate lucrurile pe care suntem datori să le facem sunt neplăcute! Însă nu acesta a fost duhul de care era însufleţit Domnul nostru – „Vreau [în engl. îmi face plăcere] să fac voia Ta, Dumnezeule! ...“ (Psalmul 40:8).
30 IANUARIE
Dificultatea ascultării
„Samuel s-a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea.“ (1 Samuel 3:15).
Dumnezeu nu ne vorbeşte niciodată într-un mod dramatic, ci în anumite moduri pe care, cu uşurinţă, noi le-am putea înţelege greşit. Şi atunci spunem: „Mă întreb dacă ce am auzit este glasul lui Dumnezeu.“ Isaia afirmă că Domnul i-a vorbit „când m-a apucat mâna Lui“, adică sub presiunea împrejurărilor în care se afla (Isaia 8:11). Nimic nu se întâmplă în vieţile noastre fără mâna suverană a lui Dumnezeu. Înţelegem că mâna Sa e la lucru sau considerăm împrejurările prin care trecem nişte simple întâmplări?
Formează-ţi obiceiul de a spune: „Vorbeşte, Doamne!“, şi viaţa ţi se va transforma într-o aventură (1 Samuel 3:9). Ori de câte ori lucrurile se precipită în viaţa ta, spune: „Vorbeşte, Doamne!“ şi fă-ţi timp să asculţi glasul Domnului. Pedeapsa este mult mai mult decât o simplă metodă de disciplinare – scopul ei este de a mă aduce în punctul în care ajung să spun: „Vorbeşte, Doamne!“ Gândeşte-te la o situaţie în care ţi-a vorbit Dumnezeu. Îţi aminteşti ce anume ţi-a spus El? S-a asemănat mesajul Său cu Luca 11:13 sau cu 1 Tesaloniceni 5:23? Atunci când ascultăm, urechile noastre devin din ce în ce mai receptive şi, asemenea lui Isus, Îl vom auzi pe Dumnezeu în permanenţă.
Oare să-i spun lui „Eli“ al meu ceea ce mi-a descoperit Dumnezeu? Aici apare dificultatea ascultării. Suntem neascultători faţă de Dumnezeu atunci când devenim nişte apărători amatori şi gândim în sinea noastră: „Trebuie să-l ocrotesc pe «Eli»“, care îi reprezintă pe cei apropiaţi nouă. Dumnezeu nu i-a spus lui Samuel să-i transmită lui Eli mesajul Său, ci Samuel a trebuit să ia această decizie de unul singur. Mesajul pe care ţi l-a transmis Dumnezeu s-ar putea să-l necăjească pe „Eli“ al tău, dar încercarea de a scuti o altă persoană de suferinţă va constitui un impediment
între tine şi Dumnezeu. Atunci, pe răspunderea ta, vei împiedica tăierea mâinii drepte a cuiva sau 29