Page 30 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

scoaterea ochiului său drept (vezi Matei 5:29–30).
Nu cere niciodată sfatul unei alte persoane cu privire la ceea ce îţi cere Dumnezeu să decizi
de unul singur înaintea Sa. Dacă o vei face, e ca şi cum te-ai alia cu Satana. „ ... îndată n-am întrebat pe niciun om ...“ (Galateni 1:16)
31 IANUARIE
Îţi înţelegi chemarea?
„ ... pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu ...“ (Romani 1:1).
N-am fost chemaţi să fim în primul rând bărbaţi sfinţi şi femei sfinte, ci vestitori ai Evangheliei lui Dumnezeu. Este extrem de important ca Evanghelia lui Dumnezeu să fie recunoscută drept singura realitate trainică. Realitatea nu e bunătatea omului, sfinţenia, raiul sau iadul, ci mântuirea. Nevoia de a înţelege acest adevăr constituie una dintre cele mai mari nevoi ale lucrătorului creştin din zilele noastre. Ca lucrători, trebuie să ne obişnuim cu revelaţia potrivit căreia mântuirea reprezintă singura realitate existentă. Sfinţenia personală este consecinţa mântuirii, nu cauza acesteia. Dacă ne punem încrederea în bunătatea omenească, vom avea parte de eşec atunci când va veni încercarea .
Apostolul Pavel nu a afirmat că el singur s-a pus deoparte, ci că „Dumnezeu ... m-a pus deoparte ...“ (Galateni 1:15). El n-a fost preocupat în mod excesiv de propriul său caracter. Atâta timp cât ne vom concentra asupra sfinţeniei noastre personale, nu vom înţelege niciodată deplina realitate a mântuirii. Lucrătorii creştini eşuează deoarece îşi pun dorinţa de a se sfinţi mai presus de dorinţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. „Să nu-mi cereţi să mă confrunt cu realitatea puternică a mântuirii în numele mârşăviei vieţii omeneşti care mă înconjoară astăzi; ceea ce îmi doresc e ca tot ceea ce face Dumnezeu pentru mine să mă ajute să devin şi mai merituos în propriii-mi ochi.“ Dacă vorbesc astfel, înseamnă că realitatea Evangheliei lui Dumnezeu n-a produs niciun efect asupra mea. Într-o astfel de afirmaţie nu există nici urmă de intenţie de abandonare totală în braţul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu mă poate izbăvi câtă vreme eu sunt preocupat doar de caracterul meu. Pavel a uitat de propria-i persoană. El s-a abandonat total pe sine însuşi, s-a supus în mod absolut lui Dumnezeu şi a fost pus deoparte de El cu un singur scop – acela de a proclama Evanghelia lui Dumnezeu (vezi Romani 9:3).
30