Page 32 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

face referire la durerea acută din sufletul său pricinuită de faptul că se simţea constrâns de puterea chemării de a vesti Evanghelia. Nu încerca să aplici ceea ce a afirmat Pavel despre chemarea la predicare în cazul sufletelor chemate de Dumnezeu să fie mântuite. Nu-i nimic mai uşor decât să fii mântuit, întrucât mântuirea reprezintă în mod exclusiv lucrarea suverană a lui Dumnezeu – „Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi ...“ (Isaia 45:22). Domnul nostru nu cere îndeplinirea aceloraşi condiţii în cazul ucenicizării ca şi în cazul mântuirii. Suntem condamnaţi la mântuire prin crucea lui Hristos, însă calitatea de ucenic implică ideea unei opţiuni – „ Dacă ... cineva ...“ (Luca 14:26).
Cuvintele apostolului Pavel se referă la ideea că noi devenim robi ai lui Isus Hristos, iar alţii nu ne vor cere niciodată permisiunea cu privire la ceea ce vor face sau unde anume vor merge. Dumnezeu face din noi nişte pâini frânte şi un vin turnat ca să fim plăcuţi înaintea Sa. A fi „pus deoparte ca să vesteşti Evanghelia“ înseamnă a fi în stare să auzi chemarea lui Dumnezeu (Romani 1:1). De îndată ce o persoană începe să audă această chemare, în fiinţa acesteia se produce o suferinţă vrednică de Numele lui Hristos. Dintr-odată, orice ambiţie, orice dorinţă lumească şi orice concepţie sunt îndepărtate complet, rămânând un singur lucru: „ ... pus deoparte ca să vestească Evanghelia ...“ Vai de sufletul care încearcă să se îndrepte într-o cu totul altă direcţie odată ce i-a fost făcută o astfel de chemare! Bible Training College există pentru ca fiecare dintre voi să afle că Dumnezeu are bărbaţi şi femei care vestesc cu râvnă Evanghelia Sa şi pentru a vedea dacă nu cumva Dumnezeu te atrage şi pe tine la împlinirea acestui scop. Păzeşte-te de orice chemări potrivnice odată ce ai simţit că eşti chemat de Dumnezeu!
3 FEBRUARIE
Devenind „gunoiul lumii acesteia“
„ ... am ajuns ca gunoiul lumii acesteia ...“ (1 Corinteni 4:13).
Cuvintele acestea nu sunt deloc o exagerare. Singurul motiv pentru care ele nu s-ar aplica în cazul nostru, al acelora care ne numim slujitori ai Evangheliei, nu este că Pavel ar fi uitat sau ar fi înţeles greşit semnificaţia lor exactă, ci că suntem prea preocupaţi de propriile noastre dorinţe, astfel încât să ne permitem să devenim deşeul sau „gunoiul lumii acesteia.“ „ ... în trupul meu împlinesc ceea ce lipseşte suferinţelor lui Hristos ...“ (Coloseni 1:24) nu este rezultatul sfinţirii, ci o dovadă de devotament – a fi „pus deoparte ca să vesteşti Evanghelia ...“ (Romani 1:1).
„Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat ...“ (1 Petru 4:12). Dacă noi considerăm lucrurile cu care ne confruntăm ca fiind ciudate, aceasta se datorează faptului că ne e teamă şi suntem laşi. Acordăm o
32