Page 33 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

atenţie atât de mare propriilor noastre interese şi dorinţe, încât preferăm să stăm departe de greutăţi şi să spunem: „Nu vreau să fiu supus; nu vreau să-mi plec capul.“ Nici măcar nu eşti obligat să faci asta – poţi fi mântuit în ultimul moment, dacă doreşti. Poţi refuza să-L laşi pe Dumnezeu să te considere „pus deoparte ca să vesteşti Evanghelia ...“, sau poţi spune: „Nu-mi pasă dacă sunt tratat ca gunoiul lumii acesteia, atâta timp cât e vestită Evanghelia!“ Un adevărat slujitor al lui Isus Hristos e dispus să fie martirizat de dragul realităţii Evangheliei lui Dumnezeu. Când o persoană morală are de-a face cu dispreţul, cu imoralitatea, cu necredincioşia sau necinstea, ea simte o repulsie atât de mare faţă de acestea, încât, deznădăjduită, îi întoarce spatele celui care le-a înfăptuit şi-şi închide sufletul faţă de el. Însă miracolul realităţii mântuirii oferite de Dumnezeu este că nici măcar cel mai rău şi mai înrăit infractor n-ar putea secătui vreodată adâncimile dragostei Sale. Apostolul Pavel n-a afirmat că Dumnezeu l-a pus deoparte ca să arate ce bărbat deosebit va face Dumnezeu din el, ci „ca să descopere în mine pe Fiul Său ...“ (Galateni 1:16).
4 FEBRUARIE
Constrâns de măreţia puterii Sale
„Căci dragostea lui Hristos ne strânge ...“ (2 Corinteni 5:14).
Pavel afirmă că întreaga fiinţă i-a fost supusă, copleşită şi strânsă ca într-o menghină de „dragostea lui Hristos.“ Foarte puţini dintre noi ştim cu adevărat ce înseamnă a fi ţinut în strânsoarea dragostei lui Dumnezeu. Tendinţa noastră generală este de a fi conduşi doar de propriile noastre experienţe. Singurul lucru care l-a dominat pe Pavel, astfel încât toate celelalte lucruri au fost excluse, a fost dragostea lui Dumnezeu. „Căci dragostea lui Dumnezeu ne strânge ...“ Când auzi aceste vorbe provenind de la un bărbat sau de la o femeie, un lucru e limpede: vei şti că Duhul lui Dumnezeu are deplină libertate de acţiune în viaţa acelei persoane.
Când ne naştem din nou prin Duhul lui Dumnezeu, mărturia noastră se întemeiază doar pe ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Însă ea se va schimba radical de îndată ce „veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi ...“ (Fapte 1:8). Numai atunci vei începe să-ţi dai seama ceea ce a intenţionat să spună Isus atunci când a afirmat: „ ... şi-Mi veţi fi martori ...“; nu martori la ceea ce poate face Isus – lucrul acesta este elementar şi de la sine înţeles – ci, „veţi fi martorii Mei ...“ Vom accepta tot ce ni se va întâmpla ca şi cum I s-ar întâmpla Lui, fie că vom avea parte de laude sau reproşuri, de prigoană sau răsplată. Nimeni nu va putea să adopte o asemenea poziţie în favoarea Domnului Isus Hristos dacă nu va fi pe deplin constrâns de măreţia puterii Sale. Acesta e singurul lucru care contează, însă e ciudat că e ultimul lucru de care noi, în calitate de
lucrători creştini, suntem conştienţi. Pavel afirmă că fiinţa sa e copleşită de dragostea lui Dumnezeu 33