Page 290 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

singură lucrarea. Concentrează-te asupra punctului focal al lui Dumnezeu în predicarea ta, și chiar dacă ascultătorii tăi vor părea să nu dea niciun fel de atenţie mesajului, ei nu vor mai fi niciodată la fel. Dacă împărtășesc propriile cuvinte, ele nu au o însemnătate cu nimic mai mare decât au cuvintele tale pentru mine. Însă dacă împărtășim unii cu alţii adevărul lui Dumnezeu, ne vom întâlni cu acest adevăr din nou și din nou. Trebuie să ne focalizăm asupra marelui nucleu al puterii spirituale – Crucea. Dacă rămânem în contact cu acest centru al puterii, energia lui este propagată în viaţa noastră. În mișcările religioase de genul mișcării sfinţeniei și în întrunirile centrate pe experienţe spirituale, tendinţa este să se pună accentul nu asupra Crucii lui Hristos, ci asupra efectelor Crucii.
Starea de slăbiciune a bisericii este criticată astăzi, și pe bună dreptate. Un motiv care stă la baza slăbiciunii ei este lipsa acestei focalizări asupra adevăratului centru al puterii spirituale. Nu am pus accentul suficient de mult asupra tragediei Calvarului sau asupra însemnătăţii răscumpărării.
27 NOIEMBRIE
Consacrarea puterii spirituale
„prin care lumea este răstignită faţă de mine, și eu faţă de lume” (Galateni 6:14).
Dacă rămân focalizat asupra Crucii lui Hristos, nu devin pur și simplu evlavios la nivel interior și preocupat în exclusivitate de propria sfinţenie, ci încep să mă focalizez cu îndârjire asupra preocupărilor lui Isus Hristos. Domnul nostru nu a fost un sihastru, și nici un om sfânt și fanatic ce practica ascetismul. El nu S-a rupt de societate în mod fizic, însă era tot timpul detașat de ea la nivel lăuntric. Nu era distant, însă trăia într-o altă lume. De fapt, El era atât de prezent în lumea obișnuită și cotidiană încât oamenii religioși din vremea Sa L-au acuzat că este „un om mâncăcios și băutor de vin”. Cu toate acestea, Domnul nostru nu a îngăduit niciodată vreunui lucru să Îi afecteze consacrarea puterii spirituale.
Nu este o consacrare autentică să credem că putem refuza să fim folosiţi de Dumnezeu acum ca să ne păstrăm puterea spirituală pentru mai târziu. Aceasta este o greșeală crasă. Duhul lui Dumnezeu a eliberat nespus de mulţi oameni din păcat, și cu toate acestea ei nu experimentează niciun fel de plinătate în viaţa lor – niciun sentiment real de libertate. Genul de
viaţă religioasă pe care o vedem în lumea întreagă astăzi este cu totul diferită de sfinţenia
290