Page 303 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

Individualitatea este stratul exterior solid care înfășoară viaţa spirituală lăuntrică. Individualitatea îi împinge la o parte pe alţii, separându-i și izolându-i pe oameni. Noi o vedem drept principala caracteristică a unui copil, și pe bună dreptate. Atunci când confundăm individualitatea cu viaţa spirituală, rămânem izolaţi. Această carapace a individualităţii este învelișul natural creat de Dumnezeu în vederea protejării vieţii spirituale. Însă individualitatea noastră trebuie predată lui Dumnezeu, astfel încât viaţa noastră spirituală să poată fi adusă în părtășie cu El. Individualitatea imită spiritualitatea, la fel cum pofta trupească imită dragostea. Dumnezeu a creat natura umană pentru Sine, însă individualitatea pervertește acea natură umană pentru propriile scopuri.
Caracteristicile individualităţii sunt: independenţa și îndărătnicia. Noi ne împiedicăm creșterea spirituală cel mai mult prin faptul că ne afirmăm necontenit individualitatea. Dacă spui: „Nu pot să cred”, este din cauză că individualitatea ta nu te lasă; individualitatea nu poate crede niciodată. Însă duhul nostru nu poate să nu creadă. Uită-te cu băgare de seamă la tine atunci când Duhul lui Dumnezeu lucrează în tine. El te împinge până la limitele individualităţii tale, unde ai de făcut o alegere. Alegerea este fie să spui: „Nu mă voi preda”, fie să te predai, sfărâmând carapacea solidă a individualităţii și lăsând astfel viaţa spirituală să iasă la iveală. Duhul Sfânt reduce problema aceasta mereu la un singur lucru (vezi Matei 5:23–24). Individualitatea ta este cea care refuză „[împăcarea] cu fratele tău” (5:24). Dumnezeu dorește să te aducă în unitate cu El, însă dacă nu ești dispus să renunţi la dreptul tău asupra ta, nu poate. „...să se lepede de sine...” – să se lepede de dreptul său independent asupra sa. Atunci adevărata viaţă – viaţa spirituală – capătă șansa să crească.
12 DECEMBRIE
Personalitatea
„...pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una...” (Ioan 17:22).
Personalitatea este partea unică și nelimitată a vieţii noastre care ne face să ne distingem de toţi ceilalţi oameni. Aceasta este prea vastă pentru noi ca să o putem pricepe măcar. O insulă în mare poate să fie doar vârful unui munte mare, iar personalitatea noastră este asemenea acelei insule. Nu cunoaștem marile adâncimi ale fiinţei noastre, și prin urmare, nu putem să ne măsurăm pe noi înșine. La început credem că putem, însă în scurt timp ne dăm seama că de fapt nu există decât o
singură Fiinţă care ne înţelege pe deplin, iar aceea este Creatorul nostru.
303