Page 312 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt
P. 312
indiferent de viziunile pe care le-ai avut. Este Isus Hristos Domn al experienţelor tale, sau pui tu experienţele tale mai presus de El? Este vreo experienţă mai dragă ţie decât Domnul tău? Trebuie să Îi îngădui Lui să fie Domn peste tine și să nu dai atenţie niciunei experienţe peste care El nu este Domn. Apoi va veni o vreme în care Dumnezeu te va face intolerant faţă de propria experienţă, și vei putea spune cu sinceritate: „Nu-mi pasă prin ce experienţe trec – eu sunt sigur de El!”
Fii necruţător și dur cu tine însuţi dacă ai obiceiul de a vorbi despre experienţele pe care le- ai avut. Credinţa bazată pe experienţă nu este credinţă; credinţa bazată pe adevărul revelat al lui Dumnezeu este singura credinţă existentă.
22 DECEMBRIE
Atragerea de către Tatăl
„Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl...” (Ioan 6:44).
Când Dumnezeu începe să mă atragă la Sine, apare imediat problema voinţei mele. Voi reacţiona eu pozitiv la adevărul pe care mi l-a revelat Dumnezeu? Voi veni laEl? A discuta sau a dezbate probleme spirituale atunci când Dumnezeu te cheamă este impropriu și ireverenţios faţă de El. Când Dumnezeu îţi vorbește, nu discuta niciodată acest aspect cu cineva, încercând să te hotărăști cum să răspunzi (vezi Galateni 1:15–16). Credinţa nu este rezultatul unui act intelectual, ci rezultatul unui act al voinţei mele prin care mă dedic în mod voit. Dar mă voi dedica eu, încredinţându-mă lui Dumnezeu în mod deplin și absolut, și voi fi eu dispus să acţionez numai în baza a ceea ce spune El? Dacă voi face asta, voi descoperi că sunt înrădăcinat în realitate la fel de sigur precum tronul lui Dumnezeu.
Când predici Evanghelia, concentrează-te întotdeauna asupra aspectului voinţei. Credinţa trebuie să izvorască din voinţa de a crede. Trebuie să existe o predare a voinţei, nu o cedare în faţa unui argument convingător sau puternic. Trebuie să acţionez deliberat, punându-mi credinţa în Dumnezeu și în adevărul Său. Și nu trebuie să îmi pun deloc încrederea în faptele mele, ci numai în Dumnezeu. Încrederea în propria facultate intelectuală devine un obstacol în calea unei încrederi depline în Dumnezeu. Trebuie să fiu dispus să ignor și să las în urmă propriile sentimente. Trebuie să vreau să cred. Însă lucrul acesta nu se poate realiza niciodată fără efortul meu puternic și ferm de a mă despărţi de vechile mele perspective asupra lucrurilor. Trebuie să mă predau pe deplin lui Dumnezeu.
312