Page 37 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

Te simţi epuizat spiritual?
„Dumnezeul cel veşnic ... nu oboseşte, nici nu osteneşte.“ (Isaia 40:28).
Epuizarea apare atunci când ne simţim secătuiţi de energii. Epuizarea spirituală nu este niciodată rezultatul păcatului, ci al slujirii. Dacă vei experimenta sau nu epuizarea, depinde de sursa puterii tale. Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Paşte oile Mele“, dar nu i-a dat nimic cu care să le hrănească (Ioan 21:17). Procesul prin care Dumnezeu face din tine o pâine frântă şi un vin turnat se referă la faptul că tu trebuie să fii hrană pentru sufletele celorlalţi oameni, până când aceştia vor învăţa să se hrănească din Dumnezeu. Ei trebuie să-ţi secătuiască toată energia – până la ultima picătură. Însă ai grijă să ţi-o încarci din nou, altminteri vei ajunge curând într-o stare de epuizare totală. Până când ceilalţi vor învăţa să-şi extragă seva direct din Domnul Isus, şi-o vor extrage prin intermediul tău. Va trebui să devii literalmente sursa puterii lor până când se vor deprinde să se hrănească din Dumnezeu. Suntem datori să ne punem în slujba mieluşeilor şi oilor Sale şi să-I dăm lui Dumnezeu tot ce avem mai de preţ.
Ai ajuns să te simţi epuizat ca urmare a modului în care L-ai slujit pe Dumnezeu? Dacă da, atunci reînnoieşte-ţi râvna şi dragostea faţă de El. Cercetează-ţi motivaţiile slujirii. Se bazează acestea pe propria ta înţelepciune sau pe mântuirea oferită de Isus Hristos? Uită-te în permanenţă la temelia dragostei tale şi aminteşte-ţi de unde vine Sursa puterii tale. N-ai niciun drept să te plângi: „O, Doamne, mă simt atât de istovit!“ Dumnezeu te-a mântuit şi te sfinţeşte pentru a te aduce la starea de istovire. Osteneşte-te pentru Dumnezeu, însă nu uita că El este Sursa puterii tale. „Toate izvoarele mele sunt în Tine“ (Psalmul 87:7).
10 FEBRUARIE
Este capacitatea ta de a-L vedea pe Dumnezeu întunecată?
„Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri ...“ (Isaia 40:26).
Poporul lui Dumnezeu din vremea lui Isaia avea mintea întunecată şi nu-L mai putea vedea pe Dumnezeu fiindcă îşi îndreptase privea înspre idoli. Însă Isaia i-a făcut pe israeliţi să-şi ridice privirea spre cer; cu alte cuvinte, i-a îndemnat să se folosească de puterea lor de gândire şi să-şi formeze o perspectivă corectă. Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, vom remarca faptul că natura este o comoară extrem de preţioasă, sfinţită de Dumnezeu. Vom vedea că Dumnezeu ne vorbeşte în fiecare adiere de vânt, în fiecare răsărit şi apus de soare, în fiecare nor de pe cer, în fiecare floare ce
înfloreşte şi în fiecare frunză care se veştejeşte, dacă vom fi dispuşi să ne folosim de gândirea 37