Page 43 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

şi anume, să se scoale şi să mănânce. Dacă n-am fi niciodată deprimaţi, atunci n-am fi nişte fiinţe vii – numai lucrurile materiale nu trec prin depresie. Dacă fiinţele umane n-ar experimenta sentimentul depresiei nici n-ar şti ce e fericirea sau starea de exaltare. Sunt anumite evenimente în viaţă care ne împing la deprimare, de exemplu, moartea. Ori de câte ori îţi cercetezi fiinţa, ţine întotdeauna cont de această tendinţă a naturii umane spre deprimare.
Când Duhul lui Dumnezeu ne inspiră, El nu ne dă nişte viziuni extraordinare, ci ne îndeamnă să facem cele mai banale lucruri cu putinţă. Depresia ne îndepărtează de aspectele obişnuite ale creaţiei lui Dumnezeu. Însă, de fiecare dată când intervine Dumnezeu în viaţa noastră, El ne inspiră să facem lucruri cât se poate de normale şi de simple – lucruri în care nu ne-am fi închipuit niciodată că ar fi prezent Dumnezeu, dar, pe măsură ce le împlinim, vom experimenta prezenţa Sa. Inspiraţia pe care o primim în acest mod reprezintă o iniţiativă împotriva depresiei. Însă trebuie să facem primul pas inspiraţi de Dumnezeu. Dacă vom acţiona într-un anumit mod doar pentru a ne învinge depresia, nu vom face altceva decât să ne adâncim şi mai tare în ea. Când Duhul lui Dumnezeu ne călăuzeşte să facem ceva, depresia va dispărea chiar în clipa în care facem acel lucru. De îndată ce ne sculăm şi Îl ascultăm pe Dumnezeu, vom păşi spre un nivel superior al vieţii.
18 FEBRUARIE
Iniţiativă împotriva deznădejdii
„Sculaţi-vă, haidem să mergem!“ (Matei 26:46).
În Grădina Ghetsimani ucenicii au adormit în loc să rămână treji şi, după ce şi-au dat seama de ceea ce au făcut, sufletul li s-a umplut de deznădejde. Atunci când conştientizăm că am făcut o greşeală iremediabilă, cădem în deznădejde. Spunem: „Ei bine, acum totul s-a terminat şi e un dezastru; ce rost mai are să mă străduiesc?“ Dacă noi considerăm că acest gen de deznădejde nu e decât o excepţie, atunci ne înşelăm amarnic. Deznădejdea este un sentiment pur omenesc. Ori de câte ori ne dăm seama că n-am fructificat o ocazie extraordinară, cel mai probabil ne vom cufunda în deznădejde. Dar Isus vine şi, în esenţă, ne spune, pe un ton iubitor, următorul lucru: „Dormiţi de- acum! Aţi pierdut acea ocazie pentru totdeauna şi nu mai puteţi schimba situaţia. Acum sculaţi-vă şi să trecem la alte lucruri.“ Cu alte cuvinte, să lăsăm trecutul să doarmă în îmbrăţişarea dulce a lui Hristos, iar noi să păşim împreună cu El spre un viitor imbatabil.
Astfel de experienţe vor exista în vieţile fiecăruia dintre noi. Vom trece prin perioade de deznădejde din pricina anumitor evenimente care vor avea loc în viaţa noastră şi nu vom fi în stare să le depăşim. În acest episod biblic, ucenicii au făcut un lucru de neconceput – au adormit în loc să
vegheze împreună cu Domnul Isus. Însă Domnul nostru S-a apropiat de ei, a luat iniţiativa pe plan 43