Page 46 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

oferite de El, dar neglijezi toate lucrurile pe care le-ai putea face pentru El? Nu mă refer la acele aspecte care ar putea fi considerate divine sau miraculoase, ci la acele lucruri obişnuite, simple, pe care le fac oamenii – lucruri care Îi vor dovedi lui Dumnezeu că I-ai dedicat întreaga ta fiinţă. Ai produs vreodată în inima Domnului Isus sentimentul pe care l-a produs Maria din Betania? „Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.“
Sunt perioade în care se pare că Dumnezeu Se uită la viaţa noastră pentru a căuta mici dovezi ale dedicării noastre faţă de El, prin care îi arătăm cât de autentică este dragostea noastră pentru El. În ochii lui Dumnezeu, a-I fi dedicat este mult mai de preţ decât sfinţenia noastră personală. Preocuparea faţă de sfinţenia noastră personală ne determină să ne concentrăm asupra propriei noastre persoane şi să devenim exagerat de atenţi cu privire la modul în care umblăm, vorbim şi privim, de teamă să nu-L supărăm pe Dumnezeu. „ ... dragostea desăvârşită izgoneşte frica ...“ atunci când ne-am predat lui Dumnezeu fiinţa (1 Ioan 4:18). Ar trebui să nu ne mai întrebăm: „Oare sunt de vreun folos?“, ci să acceptăm adevărul potrivit căruia nu Îi suntem de prea mare folos lui Dumnezeu. Problema nu constă în a fi de folos, ci în a fi de preţ în ochii lui Dumnezeu Însuşi. Din moment ce ne-am dedicat în întregime lui Dumnezeu, El Îşi va împlini mereu lucrarea prin noi.
22 FEBRUARIE
Disciplina perseverenţei spirituale
„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu ...“ (Psalmul 46:10).
Perseverenţa implică mult mai mult decât statornicie. Este acea statornicie împletită cu încredinţarea şi convingerea absolută că aşteptările pe care le avem se vor împlini. De asemenea, perseverenţa implică mult mai mult decât dorinţa de a ne ţine strâns de ceva, fapt ce ne-ar da în vileag teama că strânsoarea va slăbi şi ne vom prăbuşi. Perseverenţa constituie efortul nostru suprem de a refuza să credem că eroul nostru va fi învins. Cea mai mare teamă a noastră nu este că vom fi condamnaţi, ci că, într-un fel sau altul, Isus Hristos va fi înfrânt. De asemenea, o altă teamă pe care o avem este că valorile pe care le-a susţinut Domnul nostru – dragostea, dreptatea, iertarea şi bunătatea dintre semeni – nu vor triumfa în cele din urmă, ci vor deveni un obiectiv de neatins pentru noi. Apoi mai este chemarea la perseverenţă pe plan spiritual. O chemare nu la a ne ţine strâns de ceva şi a nu face absolut nimic, ci la a lucra în mod conştient, având certitudinea faptului că Dumnezeu nu va fi biruit niciodată.
Dacă în momentul de faţă avem senzaţia că ni se năruie speranţele şi experimentăm
dezamăgirea, înseamnă că ele sunt purificate de către Dumnezeu. Toate speranţele şi aspiraţiile 46