Page 48 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

„Şi eu voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre ...“ (2 Corinteni 12:15).
De îndată ce „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt“, începem să ne identificăm cu preocupările şi planurile Domnului Isus Hristos pentru vieţile celorlalţi (Romani 5:5). Isus a fost preocupat de fiecare persoană în parte. În slujirea noastră creştină, n-avem dreptul să ne lăsăm călăuziţi de propriile interese şi dorinţe. De fapt, acesta constituie unul dintre cele mai mari teste în relaţia noastră cu Isus Hristos. Bucuria jertfei se referă la faptul că îmi dau viaţa pentru Prietenul meu, Isus (vezi Ioan 15:13). Nu dau cu piciorul la viaţa mea, ci, de bunăvoie şi în mod conştient, mi-o jertfesc pentru El şi pentru interesul Său faţă de ceilalţi oameni. Şi nu fac acest lucru dintr-un motiv personal. Apostolul Pavel şi-a dedicat viaţa unui singur obiectiv – acela de a-i câştiga pe oameni la Isus Hristos. Întotdeauna el i-a atras la Domnul său, însă niciodată spre propria-i persoană. El a afirmat: „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei“ (1 Corinteni 9:22).
Când cineva crede că, pentru a-şi cultiva o viaţă sfântă trebuie să stea tot timpul singur în prezenţa lui Dumnezeu, ajunge să nu mai fie de niciun folos celorlalţi. E ca şi cum s-ar aşeza pe un piedestal şi s-ar izola de restul societăţii. Pavel era un om sfânt, însă oriunde mergea, el I-a permis întotdeauna lui Isus Hristos să Se slujească de viaţa sa. Mulţi dintre noi suntem preocupaţi doar de împlinirea propriilor noastre planuri, aşa că Isus nu Se poate sluji de vieţile noastre. Însă, dacă ne- am predat întreaga fiinţă lui Isus, nu mai slujim planurilor noastre egoiste. Pavel afirma că putea fi „preşul“ celorlalţi fără să aibă vreun resentiment din cauza aceasta, deoarece motivaţia vieţii sale era dedicarea sa faţă de Isus. Noi avem tendinţa să fim loiali, însă nu lui Isus Hristos, ci lucrurilor materiale, care ne oferă mai multă libertate spirituală decât dedicarea noastră totală faţă de El. Libertatea n-a fost deloc motivaţia apostolului Pavel. De fapt, el a afirmat: „Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei ...“ (Romani 9:3). Oare îşi pierduse Pavel capacitatea de a judeca sănătos? Nicidecum! Pentru o persoană îndrăgostită, afirmaţia sa nu este deloc exagerată, căci Pavel era îndrăgostit de Domnul Isus Hristos.
25 FEBRUARIE
Preţul slujirii
„ ... Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?“ (2 Corinteni 12:15).
Dragostea firească aşteaptă întotdeauna ceva în schimb. De fapt, ceea ce spune Pavel este următorul
lucru: „Pentru mine nu contează dacă mă iubiţi sau nu. Oricum, eu sunt dispus să trec prin mari 48